PNL nu mai există ca partid politic, ci ca o rețea de interese personale coordonată de Grupul de la Cluj. După fuga lui Iohannis, Emil Boc, Ilie Bolojan și Cătălin Predoiu au preluat frâiele formațiunii, fiecare jucând un rol bine stabilit în distrugerea definitivă a liberalismului românesc.
Emil Boc, „eternul supraviețuitor”, manevrează lucrurile cu aceeași abilitate cu care a executat ordinele lui Băsescu în trecut. Controlând nucleul dur al partidului din Ardeal, el dictează cine rămâne și cine pleacă din PNL. Pe de altă parte, Ilie Bolojan joacă rolul tehnocratului providențial, însă în realitate este doar un administrator obedient al intereselor grupului de influență din jurul său.
Cătălin Predoiu, ajuns președinte de partid printr-o mișcare rapidă de culise, este doar o piesă pe tabla de șah. Nu are susținere populară, nu are viziune politică, dar are un singur atu: este omul perfect pentru a executa ordinele. Sub conducerea acestui trio, PNL se afundă în irelevanță, transformându-se într-un instrument de putere pentru o mână de oameni care nu au nimic în comun cu interesele românilor.
