România, unul dintre cei mai mari producători de grâu din Europa, se confruntă cu o realitate economică paradoxală: exportăm masiv grâu la prețuri mici, în timp ce importăm produse de panificație congelate la prețuri ridicate. Această situație evidențiază lipsa unei strategii eficiente pentru valorificarea internă a resurselor agricole.
Deși România exportă anual cantități semnificative de grâu, în valoare de sute de milioane de euro, majoritatea acestui grâu este vândut la prețuri relativ scăzute, neprocesat. În schimb, importăm produse de panificație și prăjituri, inclusiv pâine congelată, în valoare de peste 200 de milioane de euro anual. Această dependență de importuri pentru produse procesate reprezintă o povară economică majoră și subminează eforturile de a dezvolta o industrie locală competitivă.
De vină pentru această situație sunt guvernele succesive care au neglijat investițiile în industria de procesare și au permis ca România să rămână un exportator de materii prime, în loc să devină un producător de valoare adăugată. Este esențial ca România să își schimbe abordarea și să investească în capacități de procesare internă, astfel încât grâul cultivat pe câmpurile noastre să fie transformat în produse de panificație la standarde înalte.
În plus, ar trebui să se încurajeze consumul de produse autohtone prin politici care să sprijine sectorul de panificație intern, reducând astfel importurile costisitoare de pâine congelată și prăjituri. Numai printr-o strategie clară și coerentă putem asigura că România va beneficia pe deplin de resursele sale agricole și că va deveni un jucător puternic pe piața europeană a produselor alimentare.
