“Doar două lucruri sunt infinite: Universul şi prostia umană, iar de cea din urmă sunt foarte sigur”, spunea Albert Einstein.
Şi România s-a confruntat, de-a lungul istoriei, tot cu o dihotomie infinită, cea a conducătorilor proşti sau trădători, însă nu am putut să stabilim, încă, despre existenţa căreia ar trebui să fim foarte siguri. Cu siguranţă, după 1989, România a avut două personaje pe care nu am putea să le bănuim de prostie: Iliescu şi Băsescu, însă cei doi nu au urmărit interesele ţării. Pentru restul politicienilor putem să atribuim un epitet care să rezolve dihotomia despre care vorbeam: prostănacul-trădător.
Este şi cazul lui Mircea Geoană, prostănacul care se mândreşte cu o sinecură la NATO, cunoscut şi ca preşedintele pentru o zi al României. Alături de “Mihaela, dragostea mea”, Geoană ne-a demonstrat, dacă mai era nevoie, de ce PSD-ul a devenit un fel de pepinieră a deşeurilor prezidenţiale.
După Ion Iliescu, PSD nu a mai fost capabil să vină cu un candidat serios la prezidenţiale, tocmai din cauza calităţii îndoielnice a oamenilor din partid. Pe de altă parte, electoratului i-a fost suficient să aibă în faţă prestaţia jalnică a unui fost ambasador incapabil să-şi argumenteze prostia de a merge chiar în noaptea de dinaintea alegerilor, în vizită la Sorin Ovidiu Vântu, pe care chiar el îl cataloga ca fiind “malefic”. Până şi această titulatură pe care i-a atribuit-o lui Vântu denotă faptul că Geoană are un vocabular al cărţilor de poveşti şi că probabil genul acesta de literatură este singurul cu care a avut de-a face. Prostănacul, consumator de povestioare cu balauri malefici este şi un consumator de alcool, alcool pe care îl poate consuma, la fel ca în cărticelele lui, oriune, şi apoi încalecă BMW-ul şi zboară până în Palatul de Cleştar, alături de aleasa inimii.
Sub paravanul imunității diplomatice, Geoană a crezut că poate să facă orice. Este interesant, totuşi, cum un asemenea personaj a fost numit secretar general adjunct la NATO. A primit această funcţie ca urmare a meritelor pe care le-a avut pentru statul român sau pentru întreaga activitate pro-americană. Să nu uităm că acesta a fost numit în cadrul NATO în aceeași perioadă cu numirea lui Kövesi la Parchetul European. Să-şi fi retras americanii colaboratorii deoarece erau în pericol? În aceste cazuri sunt multe suspiciuni în ceea ce privește colaborarea celor doi cu SUA.
Implicarea lui Mircea Geoană în activități de promovare și dialog ar fi lăudabilă deoarece acestea dau bine pe sticlă, iar limbajul de lemn pe care l-a moştenit de la Ion Iliescu prinde la un anumit segment al populaţiei. Sunt mulţi români însă, care au rămas ancoraţi în realitate şi care îşi amintesc de faptul că din funcțiile pe care le-a deținut, de ministru și președinte PSD, când acest partid se afla la guvernare, Geoană a avut toate pârghiile pentru a atragere bani doar în acele proiecte pe care le propunea prin asociațiile și fundațiile de familie. A găsit în aceste ONG-uri modalitatea de a-și consolida stabilitatea financiară, pe spatele românilor, dar și de a-și angaja soţia, soacra şi secretara.
În anul 2002, Mircea Geoană devenea vicepreședinte al Asociației Casa N.A.T.O. al cărei principal scop era promovarea valorilor NATO în România. Această asociație s-a bucurat de sprijinul PSD atunci când se afla la guvernare, adică și-a alocat fonduri propriilor asociații, în cuantum de aproximativ 30 de miliarde de lei vechi.
Pe soacra lui Geoană, Margareta Costea, o găsim în anul 2001 în funcţia de preşedinte al Fundației Tinerii României, un ONG dedicat sprijinirii celor cu vârste cuprinse între 6 si 24 de ani, iar pe Mihaela Geoană în funcţia de vicepreşedinte al aceluiaşi ONG. Scopul acestei fundaţii era acela de a educa tinerii “în spiritul principiilor moralei creștine și al tradițiilor naționale” și de a forma “mentori din rândul acestor tineri în vederea sprijinirii generațiilor viitoare de tineri…”. Nu ştim ce programe a pus în lucru pensionara Costea, dar ştim că Fundația Tinerii României raporta în bilanțurile contabile că deține active circulante în valoare de peste 233.000 lei.
Mihaela Geoană a prins şi ea gustul pentru “promovare” şi avea să înfiinţeze Fundația Renașterea pentru Educație, Sănătate și Cultură, cu care avea să facă şi turul televiziunilor, fiind prezentată ca femeia de succes, implicată în activităţi de voluntariat şi educaţie. Doar că, după ce a terminat cu televiziunile, fundaţia Mihaelei Geoană a fost implicată într-un scandal privind sponsorizările oferite de Ministerul Sănătății. Astfel, ministrul Ion Bazac, deși avea în subordine o mulțime de unităţi spitaliceşti care aveau nevoie de aparatură medicală pentru depistarea formelor de cancer, a pus la dispoziţia fundaţiei Mihaelei Geoană aceste echipamente. Făcând un inventar al ajutoarelor şi al sponsorizărilor fundaţiei conduse de Mihaela Geoană, se constată că acestea se ridică la aproximativ 7 milioane de lei.
Tot de numele Mihaelei Geoană se leagă şi Fundaţia Infinitului, al cărui scop era acela de a “conserva, proteja, restaura și de a pune în valoare bunurile cu valoare istorică, artistică, muzeografică, numismatică, literară, aflate pe teritoriul României …. în special a Ansamblului Monumetal Coloana Infinitului, din Municipiul Târgu Jiu”. Și, cum desele călătorii în SUA alături de soţul său au făcut-o să-şi lărgească cercul de prieteni, Mihaela Geoană avea să o întâlnească pe Mica Ertegun, o româncă stabilită în SUA care avea în conturi câteva milioane de dolari și care ar fi trebuit să contribuie la sponsorizarea proiectului de restaurare al Ansamblului Coloana Infinitului. În fapt, proiectul Fundaţiei Infinitului s-a rezumat la înfiinţarea unui chioşc.
Şi cum “Mihaela, dragostea mea” se bucurase de toată aprecierea şi dragostea soţului, s-a gândit că ar fi cazul să se implice şi ea în problema copiilor abuzaţi şi în pregătirea viitoarei generaţii de femei-lider, motiv pentru care a mai înfiinţat două ONG-uri: Asociaţia Centrul Român pentru Copii Dispăruţi sau Exploataţi Sexual şi Asociaţia Global Women Leadership Initiative – România. Nu ştim cât de mult s-au implicat aceste ONG-uri în traficul de copii şi în promovarea femeilor, dar cu certitudine ştim că au înregistrat venituri de ordinul milioanelor de lei.
BMW-ul în care Geoană s-a încumetat să se urce după mai multe pahare de vin în noaptea toridă de iulie, aparţine Asociaţiei Institutul Aspen România, al cărui preşedinte este. Donațiile Raiffeisen Bank, Altex, Unilever, Mobexpert, McCann-Erickson, GlaxoSmithKline, Veolia şi BRD ajung la circa 500.000 de euro anual pentru a “promova și extinde dialogul deschis, echidistant și nepartinic”. Un lucru este cert, Geoană este făcut pentru funcţia de preşedinte, dar şi-o exersează doar la nivel de ONG-uri şi ne bucurăm că a rămas aşa. Este clar că un asemenea individ nu are nimic de-a face cu politica şi nici inteligenţa nu îl ajută prea mult. A fost şi va rămâne doar un “băiat” din PSD pe care eticheta de “prostănac” s-a lipit ca timbrul de scrisoare şi vrea să ne demostreze în fiecare zi acest lucru.
“Faptele de vitejie” ale lui Geoană vorbesc de la sine despre o realitate tristă a politicii româneşti, aceea că românii, după 1989, au fost nevoiţi să aleagă între două rele. S-a vorbit mult despre faptul că alegerile din 2009 au fost fraudate, despre faptul că un golan ca Băsescu “a ciuruit” un gentlemen educat ca Geoană. Poveşti de adormit copiii! Românii au avut din nou de ales între un prostănac şi un trădător şi au ales trădarea, căci cel puţin trădarea se poate cuantifica, pe când prostia poate fi uneori incomensurabilă.
Ciprian Demeter
