Afganistan: Mama unui soldat britanic speră ca moartea fiului ei să nu fi fost în zadar

Sarah Adams, mama unui soldat britanic ucis în Afganistan, spune că nu poate dormi uitându-se la scenele „devastatoare” cu talibanii care au preluat controlul asupra Afganistanului. Ea a mărturisit: „Trebuie doar să încerc să mă gândesc că James nu a murit în zadar sau că nu am pierdut atâtea vieţi degeaba”, scrie BBC.

Fiul ei, soldatul James Prosser, din Cwmbran, Torfaen, avea 21 de ani când a fost ucis, într-o explozie, în 2009. 

457 de britanici au murit în total, inclusiv 32 din Ţara Galilor, după ce forţele NATO au intrat în ţară în 2001. 

Cetăţenii britanici sunt evacuaţi, după ce guvernul oe care l-au ajutat a eşuat şi preşedintele Ashraf Ghani a fugit din ţară iar talibanii au preluat controlul asupra capitalei Kabul. 

„Este absolut sfâşietor. Am urmărit tot ceea ce se întâmplă şi abia am putut dormi gâdnindu-mă la asta, uitându-mă la cum se desfăşoară evenimentele şi mă simt cu inima sfâşiată pentru poporul afgan şi pentru fiul meu, James, şi toate vieţile care au fost pierdute”, a declarat Adams la BBC Radio Wales. 

„Vieţi care au fost pierdute fizic şi psihic – războiul nu s-a teminat pentru noi şi nici politicienii nu ar trebui să creadă asta”. 

Ea a mărturisit că se simte „devastată” după 20 de ani în care a investit în Afganistan, adăugând: „Ştiu că am făcut lucruri uimitoare şi am dat speranţe pentru viitor oamenilor şi am văzut toate astea şterse în câteva săptămâni”.  

„Este atât de greu să mă împac cu ziua de astăzi şi să mă împac cu ceea ce am pierdut, la fel ca mulţi alţii. Este atât de dificil acum”. Ea crede că forţele britanice trebuie să rămână, precizând că evenimentele din weekend „s-au desfăşurat haotic”, descriindu-le „ruşinoase”.  

Duminică au fost marcaţi 12 ani de când soldatul Richard Hunt, din Abergavenny, Monmouthshire, a murit. Vehiculul lui a fost prins într-o explozie în provincia Helmand.

„Este un amestec de sentimente. Îmi pare rău pentru civilii afgani, vieţile lor au fost distruse în ultimii 30 de ani sau mai mult”, a spus mama sa, Hazel. „Dar îmi pare rău că tot ceea ce au încercat să îmbunătăţească băieţii noştri, pentru că de asta au fost acolo, să dezvolte viaţa afganilor, se distruge în câteva zile. Şi asta înseamnă 457 de fii, fiice, soţii şi fraţi care au fost pierduţi pentru nimic”. 

Guvernul britanic a cerut consiliilor locale ajutor pentru a găzdui refugiaţi.