un editorial de Ciprian Demeter
„Crăciunul nu este o perioadă, nici un sezon, ci o stare de spirit. Adevăratul spirit al Crăciunului înseamnă să preţuieşti pacea şi bunăvoinţa, să oferi, din plin, compasiune.” Calvin Coolidge
Din perspectiva generozității, a compasiunii și împărtășirii bucuriei cu ceilalți, Crăciunul devine un ghid pentru întoarcerea la inocenţă şi către sentimentele de dăruire şi de profund curaj pentru a trăi într-un mod empatic și iubitor pe tot parcursul anului, un moment căruia, de la an la an, îi conştientizăm importanţa. Adesea, inocența și bucuria care izvorăsc din bunătate și frumusețe sunt amenințate de un adversar subtil, acela al competiției perpetue cu sine și cu ceilalți. Acest concurs și o anumită formă de competiție, în care ne-am angajat fără rost, fără să căutăm vreun premiu anume, au transformat sărbătorile noastre sacre într-un pretext consumerist pentru un maraton nesfârșit de cumpărături.
La români, bradul are o semnificație specială, deoarece este legat de aproape toate ritualurile și sărbătorile importante, naștere, nuntă și moarte.
O legendă care este descrisă de Biblie datează din perioada regelui Irod care a ordonat uciderea pruncilor, pentru a fi sigur că scapă de cel care urma să fie adevăratul rege al iudeilor. Fecioara Maria și-a luat pruncul și a fugit din Bethleem și de frica soldaților a încercat să se ascundă sub crengile unui stejar, dar acesta a refuzat deoarece frunzele îi erau prea rare iar soldații o puteau vedea. Singurul care a primit-o a fost un brad care şi-a lăsat crengile, acoperind-o, iar soldaţii, nu au văzut-o sub acest ascunziș. Când pericolul a trecut, Fecioara Maria a binecuvântat bradul ”cât vei trăi, bradule, să nu veștejești niciodată! Să fii mereu verde și iubit de copii”.
Sărbătorile de Crăciun sunt adesea asociate cu nașterea lui Iisus și credințele creștine, dar acest simbol nu a fost menționat în nicio informație alături de sărbătoarea de Crăciun, până în anul 1605. S-a susținut că legătura a fost făcută pentru prima dată în Germania, unde a fost popularizată de reformatorul german Martin Luther care s-a inspirat din frumusețea cerului înstelat din Ajunul Crăciunului. Astfel, a decis să reproducă imaginea tăind un brad și punând lumânări aprinse pe el. Nu a durat mult până când casele germane au fost decorate cu bomboane, fructe și trandafiri de hârtie pe perioada Crăciunului.
Crăciunul ne învață că iubirea, apropierea și înțelegerea ar trebui să fie constante în viața noastră, nu doar evenimente sporadice într-o anumită perioadă a anului, iar mesajul profund al sărbătorii este că momentele de recunoștință și conștientizare pentru darurile primite și oferite ar trebui să fie temele care ne călăuzesc pe tot parcursul anului. Similar cu atmosfera din seara magică a Crăciunului, când nu căutăm perfecțiunea în brad, în cadou sau într-o persoană, realizăm că în acel moment toți arborii, toate darurile și toți oamenii sunt ideali.
De ce să așteptăm Crăciunul pentru a cultiva aceste valori? În loc să căutăm idealuri, trebuie să învățăm să devenim cea mai bună versiune a noastră în fiecare zi, să ne străduim să fim generoși, să fim prezenți pentru cei din jur și să depunem efortul maxim pentru a trăi autentic și plini de compasiune. Astfel, Crăciunul devine nu doar o sărbătoare, ci un catalizator pentru o viață trăită cu inimă deschisă și iubire necondiționată în fiecare zi. „Crăciunul este pentru totdeauna, nu doar pentru o zi, este dragoste, dorinţa de a trăi împreună, de a dărui, toate acestea nu sunt de pus deoparte ca nişte clopoţei, lumini şi beteală argintie într-o oarecare cutie pe un raft. Binele pe care îl faci pentru alţii este binele pe care ţi-l faci ţie.” – Norman Brooks
Vă urez să aveţi Crăciunul pentru totdeauna în suflete şi să regăsiţi inocenţa şi bucuria de a experimenta cea mai bună versiune a voastră!
Sărbători cu bucurie!
