Grindeanu pregătește un tun de 165 de milioane de euro la CFR Marfă: zboară 7.153 de vagoane și 508 de locomotive

SNTFM CFR MARFĂ SA a făcut vineri, 7 iulie, unul dintre cele mai ciudate anunțuri publice, mai ales dacă avem în vedere miza aflată în joc. Mai precis, compania feroviară a anunțat vânzarea bunurilor disponibile aflate în executare silită de către ANAF.  Sau în termeni foarte specifici și concreți: vânzarea a 7.153 de vagoane și a 508 de locomotive, pentru un preț total de aproximativ 165 de milioane de euro.

Având în vedere dimensiunea financiară, logistică și strategică a întregii operațiuni, ar fi fost de așteptat să existe o informare și o pregătire pe măsură a eventualilor cumpărători. Din păcate, nu a fost nici pe departe vorba de așa ceva.

În primul rând, anunțul vânzării cu greu poate fi găsit pe site-ul companiei. Cine intră pe pagina principală a CFR Marfă nu va găsi nicio urmă a acestui anunț. Pentru a afla detaliile relevante, trebuie să accesezi secțiunea „Informații de interes public”, după care să mergi la secțiunea „Anunțuri”, iar aici să ai răbdare să parcurgi toate cele 37 de anunțuri. Abia ultimul anunț ne informează cu privire la condițiile vânzării de 165 de milioane de euro. Pentru a vă face o idee, primul anunț de pe pagină este din 2016 și vizează „achiziție servicii de pază pentru obiectivele Stația Videle și P.A.E. Videle”. Cu alte cuvinte, informațiile relevante pentru eventualii cumpărători interesați sunt așezate în ordinea inversă relevanței și cronologiei.

Pe lângă această deficiență, relativ minoră, trebuie avută în vedere și ziua în care a fost făcut public anunțul, și anume vineri, când mai toată lumea este preocupată de plecările de sfârșit de săptămână. Ceea ce nu ar fi neapărat un capăt de țară, asta însă dacă trecem cu vederea termenul limită la care compania CFR Marfă așteaptă depunerea ofertelor de preț: 14 iulie 2023, ora 12:00! 

Chiar presupunând că eventualii cumpărători ar fi aflat vineri ca prin minune de această vânzare, și excluzând cele două zile de weekend, în care nu se lucrează în mod oficial, rezultă că doritorii au la dispoziție doar patru zile pentru a face o ofertă în sumă totală de 165 de milioane de euro.

Mai mult, conform anunțului, ofertantul are „dreptul de a viziona bunul supus valorificării la data / intervalul orar care va fi comunicată de către reprezentanții CFR Marfă, ca urmare a unei cereri scrise și trimise de doritor pe adresa” companiei. 

Toate bune și frumoase, dar dacă avem în vedere că în ziua de vineri era imposibil pentru cumpărători să depună o solicitare de vizionare, rezultă în chip foarte firesc că luni este cel mai devreme pentru depunerea unei astfel de cereri. Așadar, să luăm în calcul luni dimineața pentru depunerea acestei cereri și să presupunem, fără mari speranțe și argumente, că reprezentanții CFR Marfă vor da un răspuns favorabil în aceeași zi. Rezultă, cel mai probabil, că vizionarea bunurilor nu va putea începe decât marți, ceea ce înseamnă că rămân mai puțin de trei zile pentru a depune o ofertă în sumă de 165 de milioane de euro.

Pare mai mult decât evident că un asemenea proiect de ofertare este în fapt imposibil. La mijloc sunt peste 7000 de vagoane și 508 locomotive, răspândite în toate cele patru colțuri ale țării. Și asta la modul cel mai propriu cu putință. Unele sunt la București, altele la Craiova și Caransebeș, altele la Dej, Simeria și Oradea, nu lipsesc nici Adjudul, Pașcaniul sau Buzău, și bineînțeles că nu putea să lipsească Constanța, fără a mai aminti aici de alte orașe importante. Unui ofertant serios îi este practic peste putință să treacă la o verificare măcar și superficială a bunurilor scoase la vânzare, în condițiile în care îi este imposibil să ajungă fizic la toate locațiile. Din acest punct punct de vedere, nici nu se poate discuta de o analiză sau de verificări tehnice ale vagoanelor și locomotivelor, așa cum se presupune că ar trebui să facă orice firmă respectabilă, având în vedere suma pusă în joc.

Trebuie menționat în context că vânzarea bunurilor aflate sub sechetrul ANAF se face prin „înțelegerea părților”, iar modelul de vânzare a bunurilor este de tipul „așa cum sunt, acolo unde sunt”, ceea ce înseamnă că eventualul cumpărător își asumă riscurile legate de starea bunului. Din acest punct de vedere, era cu atât mai relevantă și necesară introducerea unui termen limită de depunere a ofertelor mult mai generos, care să le dea posibilitatea ofertanților să-și facă o analiză cât mai competentă. Asta și în condițiile în care compania de stat nu oferă niciun fel de informație cu privire la starea bunurilor și nici cu privire la ultima inspecție tehnică.

În aceeași ordine de idei, trebuie menționat că în anexele prezentate de CFR Marfă în anunțul de vânzare nu este specificată descrierea bunului, adică tipul/seria vagoanelor și nici modelul locomotivei (disel/electrică, putere, an de fabricație, etc.). Cumpărătorul trebuie să depună o ofertă pentru un bun despre care nu știe nimic și despre care nu are în realitate posibilitatea de a se informa.

Nu sunt nici pe departe singurele carențe de care dă dovadă anunțul CFR Marfă. De pildă, lipsesc cu desăvârșite informații esențiale pentru oricine este serios interesat de achiziție cu privire la: termenele de plată pentru câștigător, garanțiile de participare, felul în care pot fi achiziționate vagoanele și locomotivele, individual, pe serii de vagoane sau stații, ori prin obligativitatea achiziționării tuturor bunurilor. 

Chiar dacă putem să considerăm aceste inadecvări tehnice o lipsă de atenție sau pur și simplu superficialitate, se ridică totuși câteva întrebări, dintre care cea mai importantă pare a fi dacă există vreo companie dispusă să cheltuie 165 de milioane de euro fără să aibă posibilitatea de a vedea ceea ce cumpără? Cum răspunsul la această întrebare este evident negativ, nu ne rămâne decât să ne gândim că dincolo de o explicabilă superficialitate s-ar putea să se ascundă anumite interese comerciale nu tocmai transparent. Rămâne de văzut…