Ciucheza e mai grea ca dăncileza. Și pilda lui Nicolae Iorga: – Nu te jena, tinere! Stai jos! La fund suntem toți la fel, la cap e diferența!

Premierul Nicolae Ciucă a vorbit la Forumul Studenților Români de Pretutindeni sub privirea admirativă a ministrului Sorin Cîmpeanu. Aceasta e o frază din discurs: „pentru că situația este și așa destul de complexă și de complicată încât nu cred că noi, astăzi, trebuie să o complicăm prin cuvinte și expresii și cred că ceea ce este cel mai important este să facem în așa fel încât să putem să creăm acel cadru prin care să facem o Românie funcțională”.

Citind-o, am tras concluzia că ciucheza e o limbă mai greu de înțeles decât dăncileza, ce avea „hi, hi” și alte tare, dar o înțelegeai, și daeza, ce strânește râsul cu cormoranii, ciucalăii și gândacii ei, dar o înțelegi. Culmea limbii vorbite a atins-o ciucheza. Nimeni nu a înțeles ce a spus prim-ministrul pentru că aceasta a vorbit pe limba lui și nu exista translator. 

Mi-ar fi plăcut ca vreun student român de prin lumea largă să îl fi întrebat: Domnule prim-ministrul, în ce limbă vorbiți, că noi nu înțelegem nimic?!

Și dacă nu l-a întrebat nimeni la Forum poate e bine să îl întrebăm noi în ce limbă a vorbit și dacă nu îi este rușine, când se uită în oglindă!? Cum a ajuns prim-ministru?! Ce simte și crede, când o aude vorbind pe președinta Republicii Moldova, o absolventă de Harvard!?

Am râs de Ceaușești că erau analfabeți, dar oricât am căuta în arhiva cu înregistrări ale discursurilor lor nu există niciunul care să îl egaleze pe cel al premierului de astăzi. Toate sunt net superioare. 

Faptul că fragmentul a dispărut de pe transcriptul site-ului guvernului ce credeți că demonstrează!?

Să încerc eu un posibil răspuns. Știu cât sunt de „deștepți” și ascund asta, așa cum face pisica când ascunde ceva în nisip, dar oricât ar ascunde proba materială, ceva nu se poate ascunde. Mirosul, duhoarea, nu o poate ascunde nimeni, orice ar face. Așa e și cu discursul acesta. Au ascuns cuvintele, dar persistă duhoarea incompetenței și imposturii. 

…

Am citit cândva o întâmplare frumoasă despre Nicolae Iorga…

Acesta era prim-ministru și a plecat de la birou spre o ședință, dar, după ce a plecat, și-a dat seama că a uitat niște hârtii în birou și s-a întors să le ia. A găsit așezat pe scaunul lui de la birou un tânăr secretar ce poza în prim-ministru și se maimuțărea. Tânărul a sărit ca ars de pe scaun și s-a rușinat. Spune legenda ca Nicolae Iorga i-ar fi spus:

– Nu, tinere, nu te jena! Stai jos! La fund suntem toți la fel, la cap e diferența!

…

Parafrazându-l pe Iorga, conducătorii noștri de azi sunt toți la fel la fund, dar cap nu au deloc! Și, pentru că au fund bun de ocupat scaune și funcții, au și pensii speciale pe măsura fundului…

Ce e mai grav e că în această frăție a fundurilor cu pretenții de oameni de stat nu poate intra nimeni cu adevărat competent. 

de Luminița Aldea