„România este o țară dependentă de importuri”, atrage atenția deputatul AUR Antonio Andrușceac, în contextul în care peste 72% din produsele pe care le consumăm, inclusiv fructe, legume și produse lactate, provin din import. Pentru a schimba această situație, Ministerul Agriculturii ar fi trebuit să prioritizeze două proiecte: implementarea unei reţele românești de depozitare, procesare şi distribuţie pentru cereale, legume și fructe și refacerea și modernizarea sistemului de irigații. Și atunci, singura șansă pe care o mai are țara noastră este aceea ca un adevărat profesionist să preia conducerea acestui minister, arată deputatul în cea mai recent declarație politică a sa.
„Mă întreb adesea cum de a ajuns România să aibă atât de multă sărăcie în toată bogația ei. Avem o populație rurală foarte mare și o suprafață agricolă considerabilă. Beneficiem de subvenții europene pe măsura capacității noastre agricole. Nu ne confruntăm cu episoade cu mult mai secetoase decât alte țări europene și nici cu inundații constante. Teoretic, nu lipsește nimic pentru ca România să nu fie un producător agricol de anvergură la nivel european. Practic, am ajuns să importăm peste 72% din tot ceea ce consumăm, deoarece producţia agricolă este foarte modestă.
Mă întristez de fiecare dată când văd în magazine usturoi adus din China și cartofi aduși din Germania, în timp de produsele românești lipsesc de la rafturi de când a fost eliminată legea care obliga comercianții să aibă la raft 51% produse românești. Înregistrăm un deficit la comerţul cu produse alimentare pentru că exportăm porumb și grâu, în timp ce importăm chipsuri și pâine congelată.
Ministerul Agriculturii avea de pus la punct două proiecte mari și necesare: implementarea unei reţele românești de depozitare, procesare şi distribuţie pentru cereale, legume și fructe și refacerea și modernizarea sistemului de irigații.
Conform Agenției Naționale de Îmbunătățiri Funciare, doar 20% dintre terenurile agricole ale României sunt irigate, deși Programul Național de Dezvoltare Regională (PNDR) vizează măsuri în acest sens încă din perioada de programare 2007-2013, continuând cu perioada de programare financiară europeană 2014-2020. Mult prea puțin în mult prea mulți ani.
Din păcate, observ că de-a lungul timpului, diversele guverne pe care le-a avut România, indiferent de culoarea lor politică, nu au urmărit să protejeze agricultorul român și producțiile care ies din pământul românesc, ci au distras atenția de la lipsuri prin importuri masive pentru că a fost varianta cea mai simplă, însă și cea mai paguboasă.
Sunt convins că sectorul agricol și cel zootehnic ar putea fi extrem de rentabile dacă am avea în fruntea Ministerului Agriculturii un om care și-ar dori să susțină producătorii și agricultorii români și ar veni cu măsuri concrete pe termen lung, în loc să se uite implorator la cer ca să plouă la timp”.
