Şoc şi groază! Florin Cîţu a condus băut prin SUA! Nu ştim dacă băut sau drogat pentru că legislaţia americană încriminează sub aceeaşi denumire şi infracţiunea de conducere sub influenţa băuturilor alcoolice şi sub influenţa altor substanţe interzise.
Până la urmă, indiferent ce ar fi fost, Florin Cîţu era puţin ameţit, pare-se, şi acest lucru nu ar fi fost o problemă dacă nu s-ar fi urcat la volan în această stare. Cu alte cuvinte, “scrupulosul” Cîţu a încălcat legea… acum 20 de ani. Dacă ar fi să ne raportăm la pedeapsa aplicată în România pentru o asemenea infracţiune, astăzi Florin Cîţu era reabilitat. Nu-mi este deloc simpatic personajul, cu examenul de treaptă picat, cu liceul făcut la seral, însă România secolului XXI ar merita oameni politici mai buni decât ceea ce are acum.
Pe de altă parte, nu pot să nu jubilez gândindu-mă la cât de mândri au fost liberalii când au scos comunismul din politica românească și de faptul că ei, urmaşii Brătienilor care, că tot veni vorba, s-au răsucit în mormânt până au forat tuneluri, înţeleg altfel modul de a face politică, ei, fiinţele evoluate altoite cu soi nobil de saş, pun bazele democraţiei şi liberalismului în România, iar acum, “Metoda Dosarul”, o metodă veche, comunistă este utilizată tocmai de către cei mai cinstiţi dintre politicieni.
Gândirea în alternative pe care o experimentez, mă determină, totuşi, să consider că marii lideri (vezi Ceauşescu) au făcut puşcărie înainte de a fi conducători de partid şi de ţară. Din ce în ce mai mult în ultima vreme se conturează ca o condiţie sine qua non existenţa unor “afaceri judiciare” ale politicianului de succes.
Florin Cîţu este astăzi o victimă şi trebuie să-l tratăm ca atare. Este victima propriei incompetenţe care i-a alimentat visul de preamărire bazat pe patalamaua studiilor americane.
În martie 2020 dădea bir cu fugiţii pentru că i se oferise o pălărie prea mare pentru freza lui dezordonată, dar, printr-un artificiu de calcul a fost reevaluat, reşapat şi dintr-o anvelopă uzată a PNL a devenit vocea întâi a reformei româneşti. În prezent, colegii săi şi-au adus aminte că de câţiva ani se tot fac glume pe seama unor substanţe dragi premierului, iar pentru asta au şi dovezi tocmai din America.
Visul american eșuat a fost împachetat frumos într-un dosar cu şină şi adus la Bucureşti pentru a-i aminti lui Cîţu că este doar o unealtă. O infracţiune banală pentru acea vârstă şi pentru ţara în care se afla trezeşte românul din toropeala caniculară, însă duhneşte de la o poştă a metodă brevetată de-a lungul timpului de către comunişti. Iată cum meandrele paradoxului i-au distrus pe tinerii noştri care s-au propus la conducerea unei ţări debusolate şi ruinate.
Iar din ciclul: Nimic nu-i nou sub soare, iată ce scria Mihai Eminescu despre tinerii vremurilor sale:
Ai noștri tineri la Paris învață
La gât cravata cum se leagă, nodul,
Ș’apoi ni vin de fericesc norodul
Cu chipul lor isteț de oaie creață.
La ei își cască ochii săi nerodul
Că-i vede – în birje răsucind mustață,
Ducând în dinți țigara lungăreață…
Ei toată ziua bat de-a lungul Podul.
Vorbesc pe nas, ca s-alti-mbănci se strâmbă:
Stâlpi de bordel, de crâșme, cafenele,
Și viața lor nu și-o muncesc—și-o plimbă.
Ș’aceste mărfuri fade, ușurele,
Ce au uitat pân’ și a noastră limbă,
Pretind a fi pe cerul țării: stele.
Oare nu ar putea fi și Florin Cîţu un pui de licurici pe cerul ţării care ar putea pieri răpus de lovitura unui dosar bine făcut?
Ciprian Demeter
