Țara asta și blana ursului din pădurile noastre nu sunt de vânzare! Cu toate acestea voi ați vândut străinilor tot!
A fost nevoie să moară un urs, din întâmplare cel mai mare exemplar brun din România, poate și din Europa, ca să ne convingem încă o dată că avem conducători corupți. Că niciunul dintre ei nu are decența de a recunoaște servilismul ca rang al politicii de stat promovată de România.
Numai că ursul nostru, Arthur, un exemplar trofeu, nu a murit de această dată din cauza incompetenței vreunuia dintre lacheii puși în fruntea țării, ci datorită corupției și servilismului de care aminteam. Premeditarea uciderii ursului brun, cu acordul autorităților din guvern, poziționează România pe harta țărilor în care oricine are un pașaport diplomatic sau un titlu nobiliar, chiar și al 19-lea succesor într-o dinastie oarecare, cum este cazul lui de Emanuel von und zu Liechtenstein, rezident în Riegersburg, poate ucide liniștit un urs brun, într-o zonă protejată, prin încălcarea legii.
Pentru astfel de situații „deosebite”, miniștrii României devin vasali, acordă derogări, asigură protecția nobilului „călău”, se transformă de bunăvoie în scutieri ai acestuia, îi cară armele și îi aduc victima, lipsită de orice șansă, în dreptul lunetei. Apoi ajung să își permită impolitețea, chiar tupeul, ironia și bătaia de joc față de românii care înțeleg că soarta României este cea a ursului ucis. Prețul? Unii s-au grăbit să spună 7.000 de euro.
Că atât ar face pielea ursului trofeu din pădure. În realitatea prețul e altul și atârnă greu pe talerul unei balanțe ridicol de măsluită, în care stau agățați cei care din fotoliile lor încearcă să vândă în continuare blana ursului. Fără regrete, ar da din nou derogări și ar „veghea” la extragerea exemplarelor trofeu, acordând privilegii, ei, simplii lachei, oricărui ins străin care i-ar mângâia pe creștet. În timp ce jurnaliștii români încă așteaptă tainul și comunicatul oficial din partea „nobilului” principe, presa străină pare că a înțeles ce s-a întâmplat în România!
Și în timp ce autoritățile complice tac, recunoscând tacit că le curge corupție prin vene, românii cer în continuare dreptate pentru ursul ucis! Pentru că ursul ăsta este România, pentru că românii s-au identificat cu cel ucis mișelește de personajul îmbuibat, amator recunoscut de trofee, venit să își atribuie blana celui mai mare exemplar de urs brun din pădurile noastre.
Aceeași tăcere băltește și în rândul ONG-urilor de mediu. Aceeași conjurație! Doar soarta blănii de urs lăsată la argăsit și a României seamănă izbitor, fără să conteze prea mult în ochii vremelnicilor gonaci și a neisprăviților călăi. Atât s-a putut, pe Google, dar mesajele au curs câteva zile!
Românii, e drept, puțini la număr, vreo 12.000, au fost uniți și ceea ce nu pot înțelege nici autoritățile noastre, nici administratorii de la Google, probabil tot români, care au preferat să șteargă miile de recenzii la adresa principelui care nu își înțelege titlul nobil, este mesajul general, scris de toți cei care au înțeles că ursul Arthur e de fapt România: Țara asta și blana ursului din pădurile noastre nu sunt de vânzare! Cu toate acestea voi ați vândut străinilor tot! Însă blana acestui urs poate schimba destinul acestei țări!
