Pr. Daniel Benga: În Săptămâna Mare omul nu mai trăieşte pentru el, ci pentru Dumnezeu
Părintele Daniel Benga a vorbit la Trinitas TV despre semnificaţia săptămânii Sfintelor Pătimiri şi despre însemnătatea deniilor, care au un şi un rol pedagogic pentru creştini.
Părintele profesor explicat de ce perioada de postire este de 49 de zile, adică de şapte săptămâni, şi prin ce se distinge Săptămâna Mare.
„Dacă până la Sâmbăta lui Lazăr am postit pentru noi, în asceză şi în rugăciune, începând cu Sâmbăta lui Lazăr şi cu Duminica Floriilor, deschizându-se Săptămâna Sfintelor Pătimiri, postul acesta este gândit ca un post împreună cu Dumnezeu, adică nu mai este concentrarea pe noi, ci asupra faptelor mântuitoare pe care Dumnezeu însuşi le-a făcut prin Întruparea Sa. Săptămâna Sfintelor Pătimiri este o săptămână în care omul nu mai trăieşte pentru el, ci trăieşte pentru Dumnezeu”, a subliniat clericul.
Primele trei zile de pregătire
Pentru a putea pune în practică acest lucru, a precizat pr. Benga, „Biserica a rânduit şi un drum al acestei săptămâni prin denii”.
Părintele a amintit că deniile sunt slujbe e priveghere care ne îndeamnă să fim treji, să fim atenţi la viaţa noastră. În aceste denii sunt menţionate mai multe personaje şi evenimente din Noul şi Vechiul Testament (smochinul cel neroditor, Iosif cel Preafrumos, femeia cea păcătoasă, trădarea lui Iuda etc) cu un scop foarte clar.
„Acest lucru se întâmplă în primele trei zile şi toate aceste evenimente au un sens pedagogic pentru a ne arăta şi nouă ce înseamnă viaţa curată”, a spus părintele.
„Se citeşte, spre exemplu, din Sfânta Scriptură parabola fecioarelor care vin şi sunt primite la nunta mirelui; nunta este învierea, adică suntem îndemnaţi în primele trei zile, când (…) se citesc toate evangheliile până la evangheliile Sfintelor Pătimiri pentru a se rememora întreaga viaţă a lui Hristos, iar din această rememorare biblică în rememorarea liturgică nu pot fi luate toate personajele evangheliilor şi atunci sunt luate aceste personaje pe care le-am amintit, care marchează chiar unele antiteze. Spre exemplu în Sfânta şi Marea zi Miercuri este pomenit Iuda, care din ucenic şi trădător îşi pierde toată partea pe care o avea alături de Dumnezeu şi femeia păcătoasă, care vine cu un alabastru de mir şi îL unge pe Mântuitorul şi prin pocăinţă se aşează alături de El”.
Aceste avertismente, această pedagogie a săptămânii Sfintelor Pătimiri este foarte importantă pentru credinciosul ortodox.
Ultimele trei zile: împlinirea Tainei Mântuirii
Părintele profesor a evidenţiat că ultimele trei zile reprezintă împlinirea Tainei Mântuirii noastre prin arestarea Mântuitorului, Cina cea de Taină, spălarea picioarelor ucenicilor, procesul, judecata, Răstignirea, înmormântarea, şederea în mormânt şi Învierea cea de a treia zi.
„Sf. Isaac Sirul spunea la un momendat, plecând de la această săptămână, că puţină este osteneala pe care noi o facem că postim, că participăm la slujbe, că ne rugăm, că facem bine şi celor din jurul nostru şi veşnică este răsplata. Pentru puţină osteneală primim răsplată veşnică”, a precizat părintele.
În centrul acestor evenimente stă Sfânta şi Marea zi de Vineri, momentul în care Dumnezeu Însuşi este răstignit pe cruce, a spus părintele. Clericul a reamintit de o pictură a părintelui Arsenie Boca în care Mântuitorul Hristos scoate mâna din Sfânta Cruce ca să ne adune la El. Aceasta arată iubirea răstignită a lui Hristos pentru noi.
„Adică atât de mult ne-a iubit Dumnezeu şi nădăjduim cu toţii ca, nu numai rememorând, ci participând efectiv la această taină a mântuirii prin credinţă, prin fapte bune, prin participarea la Sfânta Liturghie ca Biserică, intrăm în această istorie lui Dumnezeu cu lumea, în Sâmbăta Mare când este acea pace frumoasă în lume şi, apoi, în noaptea de Înviere, care este o speranţă pentru fiecare dintre noi că moartea, ultimul nostru duşman, poate fi biruit pentru că avem un prieten, spunem noi, pe Hristos Mântuitorul care este mai puternic decât moartea”.
„Pentru că dacă suntem cu Hristos putem trece prin moarte pentru că El este singurul prieten care ne poate duce dincolo de moarte, biruind şi călcând moartea prin propria Sa moarte urmată de Înviere, care a dus bucurie la întreaga lume”.
Părintele Daniel Benga
Născut în anul 1972 în localitatea Recea din județul Brașov, Părintele Daniel Benga este căsătorit, fiind și tată a trei copii. Este doctor atât al Facultății de Teologie din București, cât și al Universității „Friedrich Alexander” din Erlangen-Nürnberg.
Părintele profesor Daniel Benga predă în prezent la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii „Ludwig Maximilian” din München şi este recunoscut pentru cunoștințele teologice, experiența pastorală și didactică, dar şi pentru implicarea concretă în viața Bisericii.