Dezastru în zootehnie! Laptele importat ajunge mai ușor la procesare, cel din fermele mici se pierde. Deficit comercial: 700 de milioane de euro

România produce 4,4 milioane de tone de lapte, dar importă masiv lactate de un miliard de euro. Consiliul Concurenței explică de ce industria nu reușește să valorifice materia primă într-o analiză sectorială.

România produce anual aproximativ 4,4 milioane de tone de lapte crud și ocupă locul 10 în Uniunea Europeană după volumul producției.

Cu toate acestea, doar o treime din această cantitate ajunge în fabricile de procesare, iar țara noastră continuă să importe masiv lapte și produse lactate, valoarea importurilor depășind în 2025 pragul de un miliard de euro. Deficitul comercial al sectorului a ajuns la aproximativ 700 de milioane de euro.

Acestea sunt principalele concluzii ale studiului privind piața laptelui și a produselor lactate realizat de Consiliul Concurenței, care identifică principalele probleme structurale ale industriei și propune măsuri pentru creșterea competitivității producătorilor români.

Pe baza concluziilor studiului, Consiliul Concurenței propune reorganizarea pieței laptelui prin asocierea fermierilor în cooperative, facilități de creditare și scheme de sprijin pentru fermele mici. Autoritatea consideră că astfel poate crește cantitatea de lapte românesc procesată în țară, reducând dependența de importuri și consolidând puterea de negociere a producătorilor.

România are o producție bună de lapte, dar puțin ajunge să fie procesat

Una dintre cele mai mari vulnerabilități ale sectorului este fragmentarea exploatațiilor agricole. România deține aproximativ 5% din efectivele de vaci de lapte din Uniunea Europeană, însă concentrează aproape 58% din toate fermele de lapte existente în UE.

Practic, majoritatea exploatațiilor sunt foarte mici. Aproximativ 75% dintre ferme au mai puțin de cinci vaci de lapte, ceea ce face aproape imposibilă mecanizarea, automatizarea și utilizarea tehnologiilor moderne.

Această structură explică și productivitatea foarte redusă. O vacă din România produce, în medie, aproximativ 3.580 de kilograme de lapte pe an, în timp ce media Uniunii Europene depășește 8.450 de kilograme. România are astfel cel mai scăzut randament din întreaga Uniune Europeană.

Consecința este evidentă: costurile de producție sunt mai mari, iar fermierii au o putere redusă de negociere în relația cu procesatorii.

Doar o treime din lapte ajunge în fabrici

Deși producția totală este ridicată, industria reușește să colecteze doar aproximativ o treime din laptele produs în România.

Cantitatea colectată de procesatori a crescut de la 1,135 milioane de tone în 2020 la 1,235 milioane de tone în 2024, însă în 2025 a scăzut din nou, la aproximativ 1,1 milioane de tone.

Consiliul Concurenței arată că fermele mici livrează cantități reduse, sunt dispersate geografic și depind adesea de un singur centru de colectare sau de un singur procesator. În schimb, fermele mari pot negocia mai bine prețurile deoarece livrează volume constante și respectă mai ușor standardele cerute de industrie.

Importurile continuă să crească

Cum laptele colectat din România nu acoperă necesarul industriei, procesatorii sunt obligați să importe materie primă și produse finite.

În 2025, importurile de produse lactate au depășit un miliard de euro, iar deficitul comercial a ajuns la aproximativ 700 de milioane de euro.

Ungaria este principalul furnizor al României, reprezentând între 67% și 78% din importurile de lapte și produse lactate în ultimul deceniu.

România produce mai ales lapte de consum și iaurt

O altă problemă identificată de autoritatea de concurență este structura producției.

Peste 70% din laptele procesat este transformat în lapte de consum și produse acidulate, precum iaurtul, sana, chefirul sau laptele bătut. În schimb, produsele cu valoare adăugată ridicată au ponderi reduse.

Brânzeturile reprezintă doar aproximativ 12-13% din producție, smântâna aproximativ 9%, iar untul numai 2%.

Acest lucru înseamnă că industria românească valorifică insuficient materia primă și obține marje de profit mai mici decât ar putea realiza prin dezvoltarea unor produse premium.

Procesatorii locali sunt mai eficienți decât multinaționalele

Studiul Consiliului Concurenței a analizat activitatea a 19 procesatori reprezentativi.

Companiile multinaționale dispun de capacități de procesare mult mai mari, în medie peste 519.000 de litri de lapte pe zi, față de aproximativ 77.000 de litri în cazul procesatorilor locali.

Cu toate acestea, procesatorii români utilizează mai eficient instalațiile existente, gradul mediu de utilizare fiind de aproximativ 70%, comparativ cu 60% în cazul multinaționalelor analizate.

Un alt dezechilibru apare în relația dintre procesatori și marile lanțuri comerciale.

Consiliul Concurenței arată că supermarketurile și hipermarketurile au o putere de negociere mult mai mare decât furnizorii și obțin discounturi comerciale importante.

Reducerile negociate ajung la 20-40% în cazul marilor rețele, în timp ce comerțul tradițional beneficiază de discounturi de până la 20%, iar distribuitorii și sectorul HoReCa negociază reduceri cuprinse între 10% și 30%.

Prețul laptelui a crescut cu peste 70%

În perioada 2018-2024, prețul laptelui crud la poarta fermei a crescut cu aproximativ 71%, de la 1,4 lei la 2,4 lei pe litru.

În același interval, prețul de vânzare către retail a crescut cu aproximativ 59%, iar prețul plătit de consumatori la raft cu aproximativ 56%, evoluție apropiată de inflația generală din economie.

Analiza Consiliului Concurenței arată însă că fiecare majorare de un leu a prețului laptelui la fermă se transformă într-o creștere de aproximativ 2,5 lei la prețul final plătit de consumator, pe măsură ce se adaugă costurile și marjele comerciale de-a lungul lanțului de aprovizionare.

Soluția propusă: cooperative și ferme mai competitive

Pentru reducerea dependenței de importuri și creșterea cantităților de lapte românesc procesate în țară, Consiliul Concurenței recomandă organizarea fermierilor în cooperative sau alte forme asociative.

Potrivit președintelui instituției, Bogdan Chirițoiu, asocierea fermierilor le-ar permite să livreze volume constante, să negocieze mai bine cu procesatorii, să acceseze mai ușor finanțări și să investească în tehnologii moderne.

Autoritatea mai propune scheme de sprijin dedicate fermelor mici, credite subvenționate pentru gestionarea sezonalității și stimulente pentru integrarea producției în circuitul industrial.

Concluzia studiului este că România nu are o problemă de producție, ci una de organizare și valorificare a resurselor. Deși produce suficient lapte pentru a ocupa un loc fruntaș în Uniunea Europeană, lipsa fermelor performante, colectarea insuficientă și procesarea limitată determină importuri masive și pierderi importante de valoare adăugată pentru economia românească.