Într-o declarație care contrazice flagrant discursul populist și pro-popor pe care partidul AUR și l-a asumat de la înființare, avocata Silvia Uscov, o figură proeminentă asociată formațiunii, a lansat un atac dur la adresa politicienilor fără averi. Sub pretextul unei pledoarii pentru „mentalitatea de prosperitate”, Uscov promovează o viziune elitistă, în care contul bancar devine unitatea de măsură pentru demnitate și competență politică.
Nu mai vreau sărăcie în funcții publice. Și nu mă refer la oamenii care au avut ghinion, care au venituri modeste sau care se luptă cinstit pentru un trai mai bun. Mă refer la cei care au transformat sărăcia într-o virtute, care o glorifică și o poartă ca pe un steag ideologic.… pic.twitter.com/GqGnq7igJI
— Silvia Uscov (@SilviaUscov) June 9, 2026
„Nu mai vreau sărăcie în funcții publice”, a decretat avocata într-o postare recentă. Deși încearcă stângaci să nuanțeze, precizând că nu se referă la oamenii cu „ghinion” sau venituri modeste, mesajul său de fond este unul profund arogant și deconectat de realitatea României. Uscov critică politicienii care ar „glorifica sărăcia” și ar privi cu invidie succesul financiar, sugerând că statul ar trebui administrat exclusiv de cei care știu „cum se construiește bogăție”.
Contradicția AUR: Voturi de la clasa muncitoare, viziune de Wall Street
Ceea ce frapează în discursul Silviei Uscov este ruptura totală de electoratul pe care AUR pretinde că îl reprezintă. Partidul lui George Simion a crescut capitalizând frustrările românilor afectați de inegalități economice, inflație și sărăcie. Cu toate acestea, avocata partidului propune un model de guvernare de tip corporatist-elitist, în care funcția publică – teoretic un serviciu în slujba cetățeanului – este văzută printr-o lentilă strict tranzacțională.
În viziunea sa, un om care nu a acumulat avere nu poate fi un bun negociator: „Acești oameni [cei cu mentalitate de prosperitate – n.r.] au demnitate. Ei merg cu capul sus la negocieri internaționale […] nu intră complexați în discuții cu alte state”.
Această echivalare periculoasă a banilor cu verticalitatea morală și abilitățile diplomatice ignoră o realitate istorică dureroasă a României post-decembriste: cele mai mari prejudicii aduse statului și cele mai dezastruoase privatizări nu au fost făcute de „săraci complexați”, ci tocmai de politicieni cu „mentalitate de afaceri”, al căror singur scop a fost prosperitatea personală în detrimentul interesului public.
Falsa problemă a „glorificării sărăciei”
Uscov lovește într-o țintă falsă atunci când vorbește despre politicieni care „își cer scuze pentru succesul lor” sau care transformă sărăcia într-un „steag ideologic”. În România, problema reală nu a fost niciodată modestia liderilor, ci opulența nejustificată, averile ascunse și baronii locali care au secătuit bugetele. Chiar dacă avocata condamnă ipocrizia celor care pozează în săraci, soluția ei – aducerea oamenilor de afaceri la butoanele statului pentru a genera „abundență” – sună mai degrabă a discurs neoliberal extrem decât a patriotism suveranist.
O concluzie îngrijorătoare
Manifestul Silviei Uscov trădează o mentalitate în care statul este văzut ca un SRL, iar cetățenii de rând sau politicienii cu un nivel de trai mediu sunt considerați inadecvați pentru marea politică, fiind etichetați drept „administratori ai sărăciei”.
Rămâne de văzut cum vor primi alegătorii de rând ai AUR – mulți dintre ei luptându-se cu greutățile zilnice – acest mesaj clar venit de la vârful formațiunii: acela că, pentru a avea demnitate și a reprezenta România, trebuie mai întâi să fii bogat. O retorică ce riscă să demonstreze că, sub masca naționalismului de fațadă, se ascunde un dispreț profund față de omul simplu
