„Afacerea” cu pacienți: de ce unii medici de familie încasează de trei ori mai mult decât colegii lor, sub aceleași reguli CNAS

În aceeași țară, sub același sistem public de asigurări, două cabinete de medicină de familie pot trăi realități economice complet diferite. Unul abia trece de 80.000 de lei pe trimestru. Altul depășește 200.000 sau chiar 250.000 de lei. Și, contra așteptărilor, diferența nu este determinată decisiv de județ sau de mediul urban-rural, ci de un singur factor: numărul de pacienți înscriși pe listă.

Datele CNAS pentru trimestrul IV 2025 arată un sistem mult mai apropiat de o economie a volumului decât de o hartă a dezvoltării regionale. Medicina de familie funcționează, în practică, ca un mecanism în care fiecare pacient înscris generează venit, iar fiecare listă devine o unitate economică în sine.

Un sistem simplu în teorie, dar cu efecte economice foarte inegale

Finanțarea cabinetelor de medicină de familie se bazează pe două surse principale.

Prima este plata per capita, adică suma acordată lunar pentru fiecare pacient înscris. Aceasta este componenta dominantă și transformă lista de pacienți în principalul „activ” al unui cabinet.

A doua este plata pentru servicii medicale, unde consultațiile, investigațiile de bază și activitățile preventive sunt convertite în puncte decontate de CNAS. În practică, însă, această componentă are o pondere mai mică în venitul total.

Important este însă un detaliu esențial: sumele raportate nu reprezintă salariul medicului. Ele sunt venitul brut al cabinetului. Din aceste sume se plătesc salariile personalului, chiria, utilitățile, echipamentele, consumabilele, taxele și contribuțiile. Abia ce rămâne după aceste cheltuieli ajunge, în final, la medic.

De la cabinete mici la cabinete mari: o diferență de câteva ori

Datele din trimestrul IV 2025 arată o distribuție clară, dar neuniformă.

La un capăt al spectrului se află cabinetele mici, cu sub 500 de pacienți, unde veniturile trimestriale pot coborî spre 70.000–90.000 de lei. La polul opus, cabinetele cu liste extinse, de peste 3.500–4.500 de pacienți, ajung frecvent la 180.000–250.000 de lei pe trimestru, cu vârfuri care depășesc chiar 300.000 de lei.

Raportat lunar, diferențele devin și mai clare: aproximativ 15.000–25.000 lei pentru cabinetele mici, 30.000–55.000 lei pentru cele medii și peste 60.000 lei pentru cabinetele mari.

Aceasta este însă doar cifra de rulaj. Realitatea veniturilor personale depinde de cheltuieli, structură și modul de organizare al cabinetului.

De ce „cât câștigă medicul” este întrebarea greșită

În medicina de familie nu există un salariu standard. Există cabinete cu modele complet diferite de funcționare.

În cabinetele individuale, medicul este simultan furnizor de servicii și administrator al întregului buget. Venitul personal depinde de ce rămâne după cheltuieli și de cât decide să își retragă lunar.

În cabinetele cu mai mulți angajați sau mai mulți medici, veniturile sunt împărțite prin salarii sau formule contractuale, ceea ce face ca două cabinete cu aceeași încasare totală să genereze venituri personale complet diferite.

Aceasta este una dintre cele mai importante distincții din întreg sistemul: nu există o legătură directă între „cât încasează cabinetul” și „cât câștigă medicul”.

Harta veniturilor: România nu arată ca o împărțire pe regiuni bogate și sărace

Când datele sunt analizate pe județe, surpriza este că diferențele geografice sunt mai mici decât se presupune în mod obișnuit.

În Constanța, cabinetele ajung frecvent la 180.000–210.000 de lei pe trimestru, cu valori mai mari în cazul listelor extinse. Maramureș și Timiș au o distribuție similară în zona superioară, în timp ce Bucureștiul este de departe cel mai eterogen județ: aici coexistă cabinete cu venituri relativ moderate și cabinete care depășesc constant 200.000–250.000 de lei pe trimestru.

Cluj, Bihor și Argeș se aliniază într-un interval apropiat, fără diferențe structurale majore față de alte județe dezvoltate. La fel, Iași, Dolj, Galați, Bacău, Mureș sau Suceava se concentrează într-un interval mediu stabil, între aproximativ 90.000 și 170.000 de lei pe trimestru.

La capătul inferior al distribuției apar județe precum Giurgiu, Călărași, Teleorman, Vrancea sau Sălaj. Dar chiar și aici imaginea este incompletă dacă este privită doar prin medii: în interiorul acestor județe există cabinete cu venituri ridicate, comparabile cu cele din centre urbane mari.

Paradoxul real: diferențele mari sunt în interiorul județelor

Cea mai importantă concluzie care reiese din datele CNAS este că medicina de familie nu este marcată de o prăpastie între județe, ci de o variație puternică în interiorul fiecărui județ. Cu alte cuvinte, nu există „zone bogate” și „zone sărace” în sens strict, ci cabinete cu performanțe economice foarte diferite care coexistă în același spațiu administrativ și același cadru de finanțare.

În același județ, diferențele pot fi de ordinul a două sau chiar trei ori între cabinete. Există cabinete care încasează în jur de 80.000 de lei pe trimestru și, în același timp, cabinete care depășesc 200.000 de lei sau chiar mai mult. Această discrepanță nu este explicată de poziționarea geografică, de urban sau rural, sau de județ în sine, ci aproape exclusiv de structura listei de pacienți și de capacitatea cabinetului de a atrage și menține un număr mare de asigurați.

Practic, fiecare pacient înscris funcționează ca o unitate de venit recurent, ceea ce înseamnă că diferențele de dimensiune ale listelor se traduc direct în diferențe de venit. Un cabinet cu 1.000 de pacienți nu operează într-o altă „categorie geografică” decât unul cu 3.000 de pacienți, dar economic diferența dintre ele este semnificativă și constantă în timp.

Această structură produce un efect care contrazice percepția obișnuită despre distribuția veniturilor în sistemul public: nu teritoriul generează inegalitatea principală, ci densitatea de pacienți pe cabinet. În același oraș, ba chiar în aceeași zonă, pot coexista cabinete cu volume financiare foarte diferite, fără ca acest lucru să fie vizibil din exterior.

Rezultatul este un paradox structural. Regulile sunt identice pentru toate cabinetele din țară, formulele de calcul sunt standardizate, iar mecanismul de decontare este unitar. Totuși, rezultatul economic final este profund neuniform. Sistemul este, în același timp, unul dintre cele mai standardizate din punct de vedere administrativ și unul dintre cele mai inegale din punct de vedere al rezultatelor financiare la nivel de unitate.

Această combinație între uniformitate și dispersie face ca medicina de familie să funcționeze ca un sistem în care egalitatea de reguli nu produce egalitate de rezultate, ci o ierarhie determinată de volum, istoric al listelor și capacitatea fiecărui cabinet de a-și menține baza de pacienți.

Clasamentul județelor după venitul mediu estimat pe cabinet (T4 2025)

Primele 10 județe

Constanța – aproximativ 180.000–210.000 lei pe trimestru

Maramureș – aproximativ 110.000–240.000 lei pe trimestru

Timiș – aproximativ 120.000–200.000+ lei pe trimestru

București – aproximativ 90.000–220.000+ lei pe trimestru

Cluj – aproximativ 80.000–210.000 lei pe trimestru

Bihor – aproximativ 90.000–200.000 lei pe trimestru

Argeș – aproximativ 80.000–170.000 lei pe trimestru

Iași – aproximativ 70.000–170.000 lei pe trimestru

Dolj – aproximativ 80.000–160.000 lei pe trimestru

Galați – aproximativ 80.000–150.000 lei pe trimestru

Ultimele 10 județe

Giurgiu – aproximativ 60.000–160.000 lei pe trimestru

Călărași – aproximativ 60.000–170.000 lei pe trimestru

Teleorman – aproximativ 70.000–170.000 lei pe trimestru

Vrancea – aproximativ 70.000–150.000 lei pe trimestru

Sălaj – aproximativ 70.000–140.000 lei pe trimestru

Covasna – aproximativ 90.000–160.000 lei pe trimestru

Vaslui – aproximativ 80.000–180.000 lei pe trimestru

Olt – aproximativ 80.000–170.000 lei pe trimestru

Mehedinți – aproximativ 80.000–190.000 lei pe trimestru

Botoșani – aproximativ 90.000–170.000 lei pe trimestru

Prin urmare, medicina de familie în România funcționează ca un sistem de volum în care fiecare pacient contează financiar. În spatele aceleiași denumiri de „cabinet medical” se află realități economice complet diferite, de la cabinete care funcționează la limită până la unități cu rulaje comparabile cu afaceri mici și medii.

Diferența reală nu este unde este cabinetul, ci câți pacienți are.

venituri-medici-de-medicina-primara-trim-iv-2025