Judecătoarea Ramona Milu, membră a Consiliului Superior al Magistraturii, a publicat pe pagina sa de Facebook o amplă analiză asupra situației din sistemul judiciar, plecând de la faptul că vocile minoritare din CSM nu se fac auzite aproape niciodată, din cazua faptului că, în majortatea deciziilor luate de către Consiliu, nu se admit opinii separate și voci dizidente.
Judecătoarea Milu își justifică demersul prin faptul că în perioada aceasta au avut loc ședințele de bilanț ale instanțelor, iar unii membri ai CSM, printre care și președintele Liviu Odagiu, au lansat critici aspre la adresa vocilor minoritare din Consiliu, fără ca acestea să aiba șansa de a-și expune punctul de vedere.
Iată textul judecătoarei Ramona Milu:
„Un pahiderm nu vine niciodată singur!
În lunile februarie și martie 2026 au avut loc adunările generale ale instanțelor judecătorești pentru prezentarea rapoartelor de activitate aferente anului 2025.
În calitate de membru ales al Consiliului Superior al Magistraturii, am participat la o parte dintre acestea, respectiv la: Judecătoria Sfântu Gheorghe, Tribunalul Sibiu și judecătoriile arondate, Tribunalul Hunedoara și judecătoriile arondate, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, întâlniri cu judecătorii de la Curțile de Apel Pitești și Bacău, precum și la adunarea generală a judecătorilor din cadrul Curților de Apel Constanța, Cluj, Brașov și Iași.
Se impune a menționa că, spre deosebire de anii anteriori, nu am fost invitată la prezentarea raportului de activitate pentru anul 2025 de către conducerile Curților de Apel Craiova, Oradea,Ploiești si Târgu-Mureş, care s-au alăturat astfel Curții de Apel București, a cărei conducere nu m-a invitat niciodată în cei trei ani de Consiliu.
Această observație are relevanță instituțională, în contextul rolului Consiliului Superior al Magistraturii și al necesității menținerii unui dialog direct cu colegii judecători.
În cadrul acestor adunări generale ale instanțelor, discursul președintelui Consiliului a inclus o serie de aprecieri critice, construite într-o succesiune de evenimente interpretată ca indicând existența unor acțiuni convergente de natură a afecta independența justiției, din exterior și din interior, cu referiri directe la colegi magistrați, activi sau pensionați, foști și actuali membri aleși ai Consiliului, inclusiv în ceea ce mă privește.
În lipsa unei posibilități efective de replică în acele cadre, fie pentru că nu am fost prezentă, fie pentru că nu a existat o dezbatere propriu-zisă, consider necesar să transmit colegilor judecători următoarele lămuriri, spre o corectă și completă informare:
Reperele conduitei mele profesionale.
Activitatea mea se fundamentează pe valori care derivă din standarde democratice consacrate: integritatea, independența justiției, libertatea de exprimare, transparența, responsabilitatea explicativă și loialitatea profesională.
Solidaritate versus unanimitate.
Personal susțin libertatea de exprimare și de gândire, dar, mai ales, diversitatea de opinii, ca fiind una dintre valorile fundamentale ale democrației.
Solidaritatea nu se confundă cu unanimitatea în luarea deciziilor!
Precizare prealabilă: considerentele opiniei minoritare nu se regăsesc în actele administrative în general, așadar nici în hotărârile Consiliului sau ale Secției pentru judecători. Opiniile separate și motivele pe care se fundamentează se regăsesc exclusiv în hotărârile Secției în materie disciplinară, care au structura unei hotărâri judecătorești de primă instanță. De asemenea, comunicatele sau formele de comunicare publică ale Consiliului nu sunt supuse votului, pentru că nu emană, de regulă, de la Secție, astfel că va rezulta din acestea dacă reprezintă poziția instituției exprimată în majoritate sau în unanimitate.
Revenind la punctajul enunțat de o manieră acuzatoare de către președintele Consiliului la toate întâlnirile de bilanț potrivit propriilor afirmații, întrucât unele dintre aspecte au făcut obiectul unor luări de poziție explicite, asumate și transparente, exprimate în mod constant și consecvent în spațiul profesional și public, am să le reiau pe scurt, iar pe cele care încă nu au fost explicate public voi folosi această ocazie pentru a o face:
- Cu privire la dezbaterea generată de documentarul Recorder „Justiție capturată” și reacțiile instituționale, cronologie și fapte:
– Documentarul „Justiție capturată”, publicat în 9 decembrie 2025.
– Precizările majorității Secției pentru judecători din 11 decembrie 2025, despre care am arătat public faptul că nu mi le însușesc, întrucât am considerat că este necesară efectuarea unor verificări concrete de către Inspecția Judiciară cu privire la faptele expuse în documentar, înainte de a trage concluzii.
– Comunicatul Secției pentru judecători din 16 decembrie 2025, la care m-am raliat, prin care s-a dispus efectuarea de verificări de către Inspecția Judiciară.
– Ședința Secției pentru judecători din 6 februarie 2026, când raportul Inspecției a fost aprobat cu 8 la 2 voturi, unul dintre voturile negative fiind al meu, pentru motive care vizează fondul raportului, respectiv inadvertențe privind identificatorii celor 4 completuri verificate, inițialele judecătorilor care au făcut parte din respectivele completuri, dar și motivele care au condus la modificarea compunerii completurilor, care nu se regăsesc în hotărârile de colegiu ataşate, de tipul integrării noilor veniți și al degrevării.
– Până astăzi, 17 martie 2026, Hotărârea Secției pentru judecători nr. 144/06.02.2026 nu a fost publicată, după cum nu sunt accesibile pe cale oficială nici Raportul Inspecției Judiciare nr. 25-2781/2026 și nici hotărârile de colegiu ale Curții de Apel București prin care a fost modificată compunerea respectivelor completuri.
- În ceea ce privește necesitatea revizuirii legilor justiției, inclusiv sub aspectul aplicării protecției avertizorului de integritate magistraților:
Observațiile mele critice cu privire la reforma legilor justiției din 2022 precum și la practicile Consiliului anterior au făcut parte din proiectul de candidat pentru Consiliu. La acel moment discuțiile vizau proiectele de lege, însă, din păcate, punerea în aplicare a celor 3 legi ale justiției, nr. 303, 304 și 305 din 16 decembrie 2022, a confirmat majoritatea îngrijorărilor exprimate public și transparent de o parte a corpului magistraților. Consider că alegerea mea în Consiliu pe această platformă critică este cea care îmi conferă legitimitate și reprezentativitate pentru a deveni #vocea acestor colegi.
În continuare, în nota #responsabilității explicative, pe baza datelor statistice publicate pe pagina Consliului la început de an, am facut o serie de postări pe social media referioare la Admiterea în magistratrură-16 ianuarie 2026, Conducerea instanțelor-23 ianuarie 2026, Contextualizare mai largă privind dinamica resursei umane în sistemul judiciar-30 ianuarie 2026.
În această cheie am participat, fără a reprezenta Secția pentru judecători a Consiliului, la două dintre întâlnirile Comitetului pentru analiza și revizuirea legislației din domeniul justiției, respectiv:
– în data de 4 februarie 2026, când discuțiile au vizat normele în vigoare și posibile modificări cu privire la stabilirea componenței și competenței colegiilor de conducere ale instanțelor, procedurile de promovare a magistraților, modificările aduse compunerii completurilor de judecată, precum și posibilitatea recunoașterii magistraților drept avertizori în interes public.
În data de 11 februarie 2026 am publicat pe juridice.ro un articol intitulat „Magistratul avertizor de integritate, între răspundere disciplinară și protecție juridică”, articol care sistematizează argumente expuse deja în câteva opinii separate singulare formulate în materie disciplinară, prin care am sustinut că și magistrații beneficiază de protecția avertizorului în interes public.
– în data de 18 februarie 2026, când au fost dezbătute aspecte privind funcționarea Inspecției Judiciare, mijloace de transparentizare și eficientizare a activității acesteia, precum și aspecte care țin de Codul deontologic.
Am continuat prezentarea perspectivelor proprii de membru al Consiliului în social media prin postările Dialog direct cu instanțele despre realitățile sistemului-11 februarie 2026, Câteva rânduri despre statutul magistratului în așteptarea deciziei CCR-20 februarie 2026, Mobilitatea profesională a judecătorilor -5 martie 2026.
Toate aceste intervenții publice ale mele, ca judecător și membru ales al Consiliului Superior al Magistraturii, au fost argumentate juridic, asumate şi consecvente cu proiectul de candidatură.
În acest context, aprecierea acestor poziții prin agregarea lor într-o construcție care sugerează existența unor acțiuni coordonate menite să slăbească încrederea în justiție, în mod categoric nu reflectă complexitatea realității și riscă să afecteze climatul de încredere profesională.
- Câteva repere fundamentale pentru a naviga printre provocările fără precedent cu care magistratura se confruntă:
– #Libertatea de exprimare a magistraților, în limitele statutului, este o garanție a independenței justiției. A se vedea, inter alia, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului privind art. 10 din Convenție, inclusiv cauza Dănileț c. României.
– #Dreptul la opinie profesională, inclusiv critică, este legitim și necesar într-o societate democratică.
– #Transparența instituțională consolidează încrederea publicului.
– #Dialogul loial între membrii sistemului judiciar, dar şi în afară, cu celelalte profesii juridice, cu celelalte puteri, cu presa şi mai ales cu societatea, este calea spre găsirea soluțiilor.
–#Educația juridică este un instrument esențial pentru recâștigarea încrederii în justiție și pentru promovarea statului de drept ca fundament al democrației.
- În loc de concluzii:
Cred, cu tărie, că solidaritatea nu înseamnă să gândim la fel. Și nici să spunem mai puțin.
Înseamnă să putem sta în același spațiu profesional, cu opinii diferite, fără să ne suspectăm unii pe alții.
Cred că transparența nu slăbește instituțiile.Le face credibile.
Cred că dialogul nu este un exercițiu formal.
Este o condiție de existență.
Și mai cred că atunci când nu mai putem vorbi deschis despre problemele reale, acestea nu dispar.
Se adună.Se amplifică.Se transformă.
Pentru că elefantul din încăpere nu pleacă.
Rămâne. Și, uneori, mai aduce cu el încă unul şi încă unul.
P.S. „Elefantul roz din încăpere” a fost un element recurent al discursului căruia, prin acest material, am dorit să-i ofer o contrapondere”.
