România, alături de alte state beneficiare ale banilor europeni, încearcă să convingă Germania și țările contributoare să nu reducă fondurile de coeziune. Experta în negocieri europene Gabriela Ciot, de la UBB Cluj, explică, pentru „Adevărul”, mizele acestei confruntări între Est și Occident.
O nouă schismă pândește Uniunea Europeană, într-o perioadă în care dezbaterile cu privire la viitorul buget comunitar încep să țină capul de afiș. Dacă oficial discuția despre bugetul Uniunii Europene, exercițiul 2028-2034, se deschide peste aproximativ două săptămâni la Bruxelles, primele confruntări între statele din Estul UE, beneficiare de fonduri europene și Vestul care le plătește au început.
Comisia Europeană a propus un buget de 1,8 trilioane de euro pentru perioada de după actualul exercițiu bugetar, începând cu 2028. În schimb, Parlamentul European cere o majorare cu 20%. România, împreună cu alte 15 state membre au constituit un grup numit „Prietenii coeziunii”. Din grup mai fac parte state ca Polonia, Grecia, țările baltice, dar și țările considerate a fi mai sărace din Vest și care sunt încă beneficiare ale fondurilor europene, Spania și Italia.
Fondurile de coeziune vor fi reduse
Toate aceste state sunt amenințate cu pierderea beneficiilor fondurilor de coeziune. Începând cu 2028, mai multe state grupate în jurul Germaniei fac presiuni ca bugetul Uniunii Europene să fie diminuat, iar fondurile de care beneficiază țări mai sărace ca România și Polonia să fie de asemenea mai reduse. Argumentele lor sunt diverse. Criza economică din Germania, dar și nemulțumirile contribuabililor din aceste state, care trăiesc cu sentimentul că-i finanțează pe ceilalți europeni, sunt doar câteva dintre motive. În schimb, cele vehiculate oficial țin de nevoia investițiilor în apărare și în competitivitatea europeană.
Spaima Estului este că odată ce state precum Ucraina vor fi acceptate în Uniunea Europeană, fondurile europene destinate lor vor fi oricum diminuate. În acel moment, o bună parte a banilor din fondurile de coeziune ar urma să ia drumul Kievului, în condițiile în care Ucraina este ruinată de război și va trebui reconstruită. Dacă țările baltice, România și Polonia acceptă acest lucru, nu pot accepta intențiile statelor așa-numit frugale, în frunte cu Germania, care vor din start diminuarea fondurilor de coeziune. Estul solicită Bruxelles-ului menținerea bugetului pentru dezvoltare regională și acceptă cel mult ca acesta să intre în același capitol de finanțare cu agricultura.
România a prezidat grupul „Prietenilor Coeziunii” și s-a implicat, alături de Polonia, la ultimele întruniri ale membrilor.
Reorganizarea priorităților cerută de state ca Germania
Gabriela Ciot este profesor la Facultatea de Relații Internaționale a Universității Babeș-Bolyai din Cluj. Ea este expert în negocieri, a fost secretar de stat în Ministerul de Externe și a fost luată la un moment dat în calcul pentru funcția de comisar european din partea României. Într-o analiză pentru „Adevărul”, ea se referă la această confruntare Est-Vest și la perspectivele europene.
„Negocierile acestea pe bugetul viitorului cadru financiar multianual vor suscita foarte multe discuții, unele mai tensionate. Asta și din experiența negocierilor trecute. Iar acum aceste discuții vor fi mai dure pentru că apar priorități diferite. În sensul că politica de apărare deja devine o prioritate pentru statele membre, pentru politica europeană. Așadar, bugetul va trebui să aibă în vedere o reorganizare a priorităților anterioare. Pentru statele care au aderat în ultimul val, mă refer aici la valul 5, statele din Europa Centrală și de Est, dar și la statele din sudul Europei, această componentă de finanțare prin politica de coeziune a fost o foarte bună sursă pentru atragerea sprijinului financiar necesar implementării politicilor europene. Și avem modele foarte bune în Uniunea Europeană, mă refer aici la Spania, dar mai ales la Polonia”, spune Gabriela Ciot.
Green Deal ia din fondurile de coeziune destinate est-europenilor
Dacă prioritățile Uniunii Europene au început să se schimbe deja din 2019, odată ce Green Deal – Pactul Verde European – a început să monopolizeze dezbaterile de pe holurile Bruxelles-ului, state ca România se luptă să nu-și piardă beneficiile câștigate.
„Așadar, România face parte din acest grup de state și chiar a inițiat aceste discuții recente. S-a considerat întotdeauna că din acest buget european, pentru România, alocările ar trebui să meargă în principal pentru politica de coeziune și politica agricolă comună. Dacă vreți, au fost niște orientări clasice, sau putem să le denumim clasice, în negocierile privind bugetul european. Doar că prioritățile s-au cam schimbat în ultimii ani. Știu că am spus de foarte multe ori, chiar din 2019, deja tendințele erau spre verde și spre digital”, explică Gabriela Ciot.
În atare situație, state ca Polonia și România se tem că începând cu exercițiul bugetar viitor vor fi văduvite de sume importante, ceea ce le va condamna la stagnare sau chiar la criză economică. Gabriela Ciot consideră însă că grupul de state din care face parte și România va fi nevoit să accepte noile priorități.
„România a păstrat această orientare către politica de coeziune și politica agricolă comună. Am spus și atunci că ar fi momentul unei reconsiderări a priorităților, nu în sensul renunțării la fondurile pentru politica de coeziune – absolut vitale pentru dezvoltarea României și reducerea acestor discrepanțe față de Vest. Dar atâta timp cât se urmărește implementarea Pactului Verde European, acest faimos Green Deal, care este un model economic de dezvoltare care țintește autonomia strategică, era absolut necesar să avem această reorientare înspre dezvoltarea infrastructurii, înspre eficiență energetică – deci politica energetică – și, desigur, o agricultură sustenabilă, așa cum prevede și Pactul Verde European. Acest pact are și o componentă socială. Deci este vorba despre o nouă gândire”, mai arată Gabriela Ciot.
România este printre statele care vor fi nevoite să facă anumite concesii și să fie mai adaptive, crede experta.
„România, desigur, urmărește obținerea fondurilor pentru politica de coeziune, dar trebuie puțin să fie mai adaptativă în sensul atragerii de fonduri și pentru politica de apărare. Suntem aici la granița estică a Uniunii Europene, iar bazele Rusiei pot câteodată, dacă ne gândim, să ne trezească un fior pe șira spinării. Dar este important să prioritizăm și noi, având în vedere capacitățile pe care le avem și nevoile pe care le avem”, adaugă ea.
Ce poate face România
În același timp, state ca România au rămas corigente la capitole ca digitalizarea, iar acest detaliu nu este în favoarea sa.
„Pe zona aceasta digitală, deși avem un internet de mare viteză, dacă urmărim statisticile, la alfabetizare digitală nu suntem foarte bine. Deci iată că am avea încă o mare zonă, un mare domeniu în care am putea lucra. Dar, desigur, de acum înainte vom auzi foarte multe aspecte de poziționare și ar fi bine ca România să-și coordoneze pozițiile și cu alte state din Europa Centrală și de Est”, susține Gabriela Ciot.
Ce este, de fapt, drona kamikaze Shahed-Geran 2 prăbușită la Galați. Rușii testează monștrii cu reacție
De urmărit va fi și poziționarea vecinilor noștri, în special a unor state precum Ungaria, care tocmai și-a schimbat regimul cu unul mult mai maleabil și mai dispus la compromisuri cu Uniunea Europeană.
„Ar fi bine de explorat să vedem cum se va poziționa Ungaria. Unele proiecte pot să fie dezvoltate și la nivelul acesta transfrontalier. Avem o schimbare acolo de leadership. Putem și cu bulgarii, să vedem și cu noile state care vor adera. Și mă refer aici la Republica Moldova și Ucraina”, mai afirmă ea.
De asemenea, România poate fi beneficiară a fondurilor europene pentru înarmare, prin SAFE, iar Bucureștiul ar trebui, crede Gabriela Ciot, să speculeze mai bine aceste oportunități.
„România face parte din grupul prietenilor coeziunii, Group of Friends of Cohesion. Întotdeauna aceste negocieri sunt asimetrice, dar să ne bucurăm că sunt negocieri europene. Până la urmă, negocierea europeană este modul de guvernanță europeană. Așadar, cu foarte multă abilitate, cu construirea coalițiilor, alianțelor, putem să îndreptăm, poate nu chiar atât cât am avut până acum, dar o cantitate considerabilă și, repet, și pentru politica de apărare, pentru industria de apărare, dacă am direcționa unele fonduri mult mai mari și pentru România, ar fi foarte bine, pentru că s-au schimbat prioritățile. Ar trebui să ne calibrăm mult mai bine și să fim inteligenți, pentru că negocierea, până la urmă, este contextuală, adică vedem care este contextul internațional și să ne maximizăm aceste oportunități de care nu știm cât vom mai putea beneficia”, încheie Gabriela Ciot.
