De ce îi este imposibil Curții Constituționale să accepte – decât cu riscul de a se umple de ridicol – cererea Liei Savonea de a sesiza Curtea de Justiție a UE

Dacă e vreo calitate (dintre multele) pe care o are Lia Savonea, șefa Înaltei Curți, dar pe care nu i-a recunoscut-o nimeni, aceea este de a face ca aparențele să pară mai puternice decât faptele. Singura condiție e ca ele, aparențele, să fie ambalate în suficiente hârtii, cu suficiente ștampile, astfel încât să sufoce faptele. Așa poți obține un adevăr alternativ – cunoscut în lumea civilizată sub numele de minciună.

A dovedit-o recent cu acea expertiză depusă la CCR, cu o zi înaintea pronunțării din 16 ianuarie pe pensiile speciale ale magistraților, prin care a încercat să arate că pensiile speciale ar deveni mai mici decât cele calculate pe principiul contributivității. Expertiza avea, conform unor surse, peste 300 de pagini, avea ștampila corespunzătoare, dar s-a dovedit o șarlatanie în toată regula – care a reușit, totuși, să amâne verdictul CCR cu o încă o lună.

Apoi a repetat tactica. Tot cu o zi înaintea următoarei pronunțări a CCR, cea din 11 februarie, Lia Savonea a mai depus un document, care a izbutit să mai amâne verdictul CCR cu încă o săptămână: cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene cu o întrebare preliminară privind compatibilitatea cu dreptul UE a legii de ajustare a pensiilor magistraților.

Documentul are 35 de pagini, are ștampila în regulă, iar dacă adăugăm și bogata jurisprudență a Curții de Justiție a UE invocată acolo, precis se adună alte câteva sute de pagini. Numai că…

G4Media a examinat cererea cu asistența unor experți în drept european. Solicitarea încearcă să demonstreze că Curtea de la Luxembourg și-a flexibilizat în timp jurisprudența, că a acceptat să exercite și un control abstract asupra unei legi – nu doar unul concret, în spețe litigioase aflate în stare de judecată. Iar ceea ce face CCR cu legea pensiilor este tot un control abstract, deci solicitarea sa ar trebui admisă.

Experți în drept european solicitați de G4media ne-au explicat că, aparent, cel mai solid argument al Liei Savonea este invocarea unei cauze din Belgia, Test-Achats. Acolo, guvernul belgian a dat în 2007 o lege prin care, strict în materia asigurărilor, permitea o oarecare discriminare între femei și bărbați.

O asociație a consumatorilor a atacat legea la Curtea Constituțională a Belgiei și a cerut sesizarea CJUE, ca să răspundă unei întrebări preliminare: dacă legea în speță încalcă Tratatele UE. Iar CJUE a dat dreptate asociației consumatorilor, iar legea a fost abrogată.

În acest caz, susține Lia Savonea, CJUE a exercitat tot un control abstract, deci propria sa solicitare ar trebui să fie admisă de către CCR.

Experții consultați de noi admit că, în cazul belgian, Curtea de Justiție a UE a exercitat un control abstract (sau mai degrabă cvasi-abstract) al legii, numai că, ne-au atras ei atenția, era vorba de o lege intrată în vigoare și publicată în Monitorul Oficial al Belgiei, deci care producea efecte.

Nu e cazul în România. Legea pensiilor se află în control de constituționalitate înainte de promulgare, nu este în vigoare, nu produce efecte. Ea mai poate suferi modificări chiar dacă este aprobată de CCR, prin eventualele cereri de reexaminare formulate de președinte. A cere Curții de Justiție a UE să se pronunțe asupra ei ar echivala cu transformarea instanței de la Luxembourg în consultant juridic – ceea ce CJUE nu a acceptat niciodată.

De altminteri, Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) spune foarte clar la articolul 267: „Curtea de Justiţie a Uniunii Europene este competentă să se pronunţe, cu titlu preliminar, cu privire la validitatea şi interpretarea actelor adoptate de instituţiile, organele, oficiile sau agențiile Uniunii”.

Cuvântul cheie este „adoptate” – adică acte aflate în vigoare și care produc efecte. Este criteriul primordial după care CJUE admite să judece sau respinge cererile ca inadmisibile.

Iar toată jurisprudența pe care și-a construit cazul Lia Savonea – cu spețe din Spania, Portugația, Ungaria, Italia, Polonia și multe altele – se referă exclusiv la cazuri în care au fost reclamate la CJUE legi deja adoptate, nu legi viitoare.

Experții în dreptul UE au fost clari: „Niciodată în istoria sa Curtea de Justiție a UE nu a acceptat întrebări preliminare privind legi care nu erau adoptate. Le-a respins pe toate ca fiind cazuri ipotetice”.

De exemplu, în cauze precum 3M Italia, Langst sau Uniunea Fermierilor din Catalunia, Curtea de la Luxembourg a declarat inadmisibile întrebări care vizau chestiuni ipotetice sau se refereau la o legislație care nu era încă în vigoare ori activă în ordinea juridică a unui stat membru.

Nu e singurul „amănunt” pe care îl ignoră Lia Savonea în cererea sa. După ce ani în șir a pledat pentru supremația deciziilor CCR, chiar și în detrimentul hotărârilor CJUE (cel mai notoriu e cazul prescripției faptelor penale), acum șefa Înaltei Curți ignoră complet, în solicitarea sa, tocmai jurisprudența Curții Constituționale a României.

Cererea sa nu face nico referire la decizia 533/2018, unde CCR a statuat limpede că sunt indamisibile sesizările CJUE pe legi aflate înainte de promulgare și că „pensionarea magistraților ține de competența exclusivă a statelor membre, fiind o situație pur internă, care nu aduce în discuție dreptul Uniunii Europene”.

Pentru ca solicitarea Liei Savonea să aibă succes, trebuie să se producă un veritabil cutremur juridic paneuropean: să-și schimbe jurisprudența atât Curtea Constituțională a României, cât și Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Ceea ce este nu improbabil, ci imposibil, date fiind efectele în lanț pe care le-ar antrena în tot spațiul european.

Dacă totuși CCR își schimbă jurisprudența și sesizează CJUE, nu face decât să câștige timp pentru Lia Savonea, în speranța că un alt guvern va reconsidera legea privind pensiile magistraților – dar nu poate spera la nimic altceva.

O ultimă remarcă: cererea Liei Savonea face trimiteri inclusiv la cazuri judecate de CJUE la sesizarea Forumului Judecătorilor din România, asociație care luptă de ani de zile cu modelul de justiție reprezentat de Lia Savonea. O face însă în stilul prorpiu: extrăgând doar citatele care îi convin. Nu poate exista satisfacție mai mare pentru judecătorul Dragoș Călin, președintele Forumului…