Monstrul își devorează creatorul: lumea pe care a visat-o Putin este exact cea care îi poate semna sentința

Timp de ani de zile, președintele rus Vladimir Putin a contestat ordinea globală construită de Statele Unite după încheierea Războiului Rece, considerând că un sistem dominat de o singură superputere limitează influența Rusiei și alimentează conflicte inutile. În viziunea sa, o lume unipolară, condusă de Washington, ignoră interesele altor state și acționează adesea în mod duplicitar, potrivit unei analize publicate de The Atlantic.

În prezent însă, Donald Trump pare să submineze chiar arhitectura internațională pe care Moscova o critica, deschizând calea către o posibilă ordine multipolară. Putin a mizat pe ideea că Rusia ar putea deveni un actor central într-un astfel de sistem, unde influența economică și forța militară ar prevala asupra diplomației și alianțelor tradiționale. Totuși, realitatea indică faptul că regulile și instituțiile stabilite după Al Doilea Război Mondial au contribuit, în mod indirect, la protejarea slăbiciunilor structurale ale Rusiei.

Strategii de la Moscova au pornit de la premisa că arsenalul nuclear extins, resursele naturale vaste și poziția geografică strategică vor menține Rusia competitivă în raport cu China și Statele Unite. Cu toate acestea, aceste avantaje nu au fost suficiente pentru a stopa declinul economic accelerat. Economia rusă rămâne semnificativ mai mică decât cele ale marilor puteri globale, iar diferența continuă să crească. În același timp, Rusia riscă să rămână în urma competiției tehnologice globale în domenii-cheie precum inteligența artificială, biotehnologia sau calculul cuantic, pierzând teren inclusiv în fața India.

Pentru a arăta că puterea sa este încă sigură, Putin a promovat un parteneriat strategic amplu cu China, pe care Rusia a încercat să-l întărească în special din 2022 încoace. Dar relația s-a dovedit sub așteptări. Comerțul bilateral a înregistrat inițial o creștere, dar acum pare să fi stagnat.

China nu a investit prea mult în economia Rusiei și nici pe departe la fel de mult cât Occidentul a retras după invazia la scară largă a Ucrainei de către Putin. Cum Rusia are puțini alți parteneri comerciali majori, China a părut încurajată să negocieze dur: negocierile privind acordurile energetice, printre care Power of Siberia 2, care ar aduce gazul natural rusesc în China – au rămas pe loc după ce Moscova nu a reușit să convingă Beijingul să acopere suficient din costuri.

Războiul din Ucraina nu a făcut decât să mărească dezavantajele Rusiei. Până în februarie 2022, unii observatori considerau Rusia una dintre cele mai importante puteri militare ale lumii o evaluare pe care Ucraina a răsturnat-o rapid. Durata conflictului a depășit acum campania Uniunii Sovietice împotriva Germaniei naziste și a provocat peste 1 milion de victime rusești, agravând criza demografică cronică a țării. Chiar dacă Putin va reuși să cucerească teritorii suplimentare, majoritatea vor fi orașe bombardate și terenuri părăsite. Reconstrucția lor ar necesita miliarde de dolari pe care Rusia nu le are și pe care este puțin probabil să le primească din altă parte.

Pe măsură ce Putin continuă să investească resurse în război, pierde accelerat sprijin și influență internațională

Partenerii de lungă durată ai Rusiei în Siria și Venezuela au fost înlăturați de la putere. Între timp, fostele state sovietice s-au îndepărtat de Moscova, orientându-se sppre țările occidentale. Armenia și Azerbaidjanul au apelat la Trump pentru a rezolva o dispută mocnită privind un coridor de transport. Kazahstanul și Uzbekistan își întăresc legăturile cu Washingtonul. Moldova și-a accelerat cursul politic spre Europa. Putin credea că sfârșitul ordinii conduse de SUA îl va ajuta să-și consolideze puterea în fostul spațiu sovietic. Dar Rusia a fost prea slabă și ineficientă pentru a profita.

Putin a presupus, de asemenea, că o lume multipolară l-ar elibera de interferența americană. Și, într-adevăr, Trump a oferit o oarecare satisfacție Moscovei în anumite privințe. Totuși, gestul său de conciliere nu s-a extins la sectorul energetic al Rusiei, fundamentul economiei sale: toamna trecută, Trump a impus sancțiuni ample împotriva Rosneft și Lukoil, unii dintre cei mai mari producători de petrol ai țării.

Statele Unite au luat măsuri și împotriva petrolierelor din umbră, amenințând un canal principal pe care Rusia l-a folosit pentru a ocoli sancțiunile asupra vânzărilor sale de petrol. Planurile lui Trump de a revigora sectorul petrolier din Venezuela ar putea, de asemenea, să afecteze Rusia. Punerea în aplicare a acestor planuri ar putea fi mai complicată decât anticipează Trump, însă ar putea împinde prețurile petrolului sub nivelul pe care bugetul federal îl poate susține.

Slăbiciunile Kremlinului încep să iasă la iveală

Kremlinul este la mâna unui președinte american care ocolește canalele tradiționale de putere și spulberă constrângerile care odată le reglementau. Spre exemplu, Trump ar putea încerca să folosească recent înființatul Consiliu al Păcii pentru a ocoli Consiliul de Securitate al ONU, și veto-ul Rusiei, și să impună politica sa preferențială în Orientul Mijlociu, erodând pe această cale influența Moscovei în regiune.

Mai mult, datorită deciziilor lui Trump și Putin de a nu prelungi Tratatul New Start, cele două puteri nu mai au niciun acord funcțional de control al armamentului. În lipsa acestor constrângeri, Trump ar putea alege să accelereze programul său de apărare antirachetă „Golden Dome”, care provoacă teamă în Rusia privind propria capacitate de descurajare nucleară.

Disprețul lui Trump față de alianțele și normele internaționale a început, de asemenea, să remodeleze Europa într-un mod ce poate exacerba slăbiciunea Rusiei. Pe măsură ce asigurările de securitate ale SUA slăbesc, țările europene își întărește puterea hard. Germania a alocat 100 de miliarde de euro pentru modernizarea armatei, iar Polonia își consolidează forțele armate propunându-și să mărească armata la 300.000 de soldați. Putin năzuiește de mult timp să scindeze SUA și Europa. Dar foarte curând s-ar putea să descopere că continentul — care în mod colectiv depășește Rusia ca populație și bogăție — reprezintă o provocare semnificativă, chiar și dacă nu ar mai aparține unei alianțe dominate de SUA.

Cu puțin timp înainte de a deveni președinte în 2000, Putin a emis un manifest în care explica cum Rusia ar putea evita să cadă pe locul doi sau trei în topul puterilor mondiale. El a insistat că conducerea globală a Americii ține Moscova pe loc. În realitate, se subestima: nici nu-și dădea seama cât de bine o ducea pe atunci.