Ratații de la USR compromit protestele pentru justiție. Poate acesta este rolul lor în caracatița Nordis
Protestele pentru justiție, născute din revoltă civică autentică și din dorința de a curăța un sistem profund viciat, ajung din nou să fie deturnate de aceiași actori politici care au dovedit constant că nu sunt capabili să producă reforme reale. De această dată, în prim-plan apar lideri și activiști ai USR, un partid care, deși pozează în apărător al statului de drept, reușește performanța de a compromite orice demers public în care se insinuează.
În loc să lase societatea civilă să se exprime liber, USR încearcă să își lipească sigla de nemulțumirea populară, transformând protestele pentru justiție în platforme de imagine pentru un partid erodat, măcinat de conflicte interne și de lipsa unor rezultate concrete. Prezența lor nu întărește mesajul străzii, ci îl diluează, îl politizează grosolan și îl face suspect în ochii multor cetățeni care au ieșit să protesteze fără interese de partid.
Mai grav este că această strategie nu pare întâmplătoare. În ultimii ani, USR a demonstrat o abilitate remarcabilă de a se poziționa public ca adversar al „sistemului”, în timp ce, în momente-cheie, a jucat rolul de figurant util pentru menținerea status quo-ului. Protestele devin astfel o supapă controlată, nu un instrument real de presiune. Oamenii se descarcă, liderii USR apar la cameră, iar sistemul merge mai departe nestingherit.
În acest context, nu este deloc absurdă întrebarea dacă rolul USR nu este, de fapt, acela de a compromite mișcările autentice, de a le transforma în zgomot politic steril. În jurul marilor scandaluri economico-financiare, precum Nordis, tăcerea selectivă sau poziționările confuze ale USR ridică serioase semne de întrebare. Un partid care pretinde că luptă cu mafia imobiliară și cu corupția de rețea evită să apese exact acolo unde doare cel mai tare.
Prin acțiunile lor, liderii USR nu doar că își arată limitele politice, ci fac un deserviciu major ideii de justiție. Protestele compromise nu mai mobilizează masele, ci le dezamăgesc. Iar dezamăgirea este cel mai mare aliat al unui sistem corupt.
Dacă USR ar fi fost cu adevărat interesat de reformarea justiției, ar fi stat deoparte, ar fi susținut discret societatea civilă și ar fi livrat rezultate concrete atunci când a avut pârghii de putere. În schimb, asistăm la același joc de imagine, aceeași retorică goală și aceeași capacitate de a transforma speranța publică într-un nou eșec colectiv.
