Statul român, complice tăcut în afacerea imobiliară a regimului nord-coreean din inima Bucureștiului

Terenul statului a devenit sursă de venit pentru unul dintre cele mai izolate regimuri din lume. În timp ce Coreea de Nord încasa mii de euro lunar dintr-un bloc aflat pe proprietatea României, autoritățile de la București au închis ochii, ani la rând.

Un nou caz de neglijență și complicitate instituțională pune România într-o poziție jenantă pe scena internațională.
O investigație RISE Project dezvăluie că regimul nord-coreean a folosit terenul statului român pentru a derula o afacere imobiliară profitabilă, chiar în centrul Bucureștiului, la doi pași de Parcul Herăstrău, sub ochii indiferenți ai autorităților române.

Ambasada Coreei de Nord, care funcționează pe un teren oferit „în folosință gratuită” de România încă din 1977, a transformat un bloc de protocol din incinta sa într-o sursă de venit. În 2011, regimul de la Phenian a semnat un contract de închiriere exclusivist cu o companie românească, IMA Partners SRL, prin care încasa 10.000 de euro lunar, jumătate pentru clădire, jumătate pentru teren.
Banii ajungeau direct la guvernul nord-coreean.

O schemă ilegală pe terenul statului. România, spectator tăcut.

Potrivit documentelor analizate de jurnaliști, schema era simplă: Ambasada închiria blocul către IMA Partners SRL, firmă controlată de omul de afaceri Marius Iliev, care apoi subînchiria apartamentele către alte zeci de companii și persoane fizice.
Practic, terenul statului român a fost folosit pentru profit privat și finanțarea unui regim dictatorial aflat sub sancțiuni internaționale.

Deși acordul din 2011 prevedea o durată de 49 de ani, autoritățile române nu au intervenit niciodată pentru a opri contractul sau a verifica legalitatea închirierii. Mai mult, Iliev susține că a primit chiar acordul oficial al statului român pentru renovarea imobilului și construirea unui nou bloc în curtea ambasadei – tot pe teren public.

„Am primit aprobarea autorităților române pentru renovare și pentru construcția unui nou bloc de șase etaje”, afirmă Iliev, citat de RISE Project.

Nicio instituție, nici Ministerul Afacerilor Externe, nici Ministerul Dezvoltării, nici RA-APPS – nu a clarificat public cine a aprobat aceste lucrări și în ce temei legal

Un contract cu un regim sancționat, derulat în tăcere

România, stat membru NATO și UE, a permis ca un contract comercial cu un regim aflat sub sancțiuni ONU și europene să funcționeze ani de zile, chiar pe teren public.
Marius Iliev, administratorul firmei IMA Partners, recunoaște că nu a mai plătit chiria către ambasadă de 7-8 ani, dar continuă să folosească imobilul pentru a-și „recupera investițiile”.

„Atâta timp cât putem folosi bunul, nu am de ce să-i dau în judecată. I-am anunțat că nu le mai plătesc chiria din momentul în care s-au impus sancțiunile”, a declarat Iliev pentru RISE Project.

Cu alte cuvinte, o companie românească folosește clădirea ambasadei nord-coreene fără plată, iar statul român nu intervine nici pentru a recupera terenul, nici pentru a opri folosirea lui în scopuri comerciale.

Diplomație mută, responsabilitate zero

Ministerul Afacerilor Externe nu a răspuns întrebărilor jurnaliștilor privind mențiunea din contract care indică acordul autorităților române în 2011.
Niciun oficial nu a explicat cum este posibil ca o ambasadă străină să deruleze activități comerciale pe teren public fără control și fără reacție diplomatică.

România a fost ultimul stat european care și-a închis ambasada la Phenian, abia în octombrie 2021. În același timp, la București, regimul nord-coreean își alimenta bugetul cu bani obținuți chiar pe proprietatea statului român.

Un stat absent, un regim câștigător

Afacerea imobiliară de la Ambasada Coreei de Nord arată, încă o dată, slăbiciunea și lipsa de control a statului român asupra propriului patrimoniu.
În timp ce alte state europene impun măsuri stricte împotriva regimului de la Phenian, România pare să fi preferat tăcerea și pasivitatea.

Cazul ridică întrebări grave:
• Cum a fost posibil ca un teren public să devină sursă de venit pentru un regim sancționat internațional?
• Cine a semnat acordul care a permis renovarea și utilizarea comercială a imobilului?
• Și, mai ales, de ce statul român nu a acționat în toți acești ani?

Într-un stat normal, astfel de afaceri ar declanșa anchete, demisii și clarificări diplomatice.
În România, ele devin doar o altă poveste despre indiferență, complicitate și lipsa de răspundere.