Cutremur politic în Peru: Președinta destituită pentru „incapacitate morală permanentă”. La ei se poate. La noi, încă nu

Parlamentul din Peru a demis-o pe președinta Dina Boluarte, acuzată de „incapacitate morală permanentă” și implicată în scandaluri de corupție și lipsă de transparență. În timp ce la Lima o asemenea acuzație trimite liderul de la putere acasă, la București „incapacitatea morală” e, mai degrabă, o condiție de angajare în politică.
În noaptea de joi spre vineri, Parlamentul din Peru a votat destituirea președintei Dina Boluarte, acuzată de „incapacitate morală permanentă”. Decizia a venit după cinci moțiuni depuse în aceeași zi de principalele forțe politice, dintre care patru au fost admise pentru examinare, relatează AFP.
„Demiterea președintei a fost aprobată”, a anunțat președintele legislativului, José Jerí, la finalul unei ședințe scurte, la care Boluarte nici măcar nu s-a prezentat. În vârstă de 63 de ani, fosta șefă de stat fusese deja ținta mai multor tentative de înlăturare, însă până acum reușise să le supraviețuiască.
Ceea ce a pus capăt carierei sale politice nu a fost neapărat incompetența administrativă, ci moralitatea îndoielnică: ceasuri și bijuterii de lux nedeclarate în scandalul „Rolexgate”, o operație estetică secretă, efectuată fără informarea Parlamentului, și o popularitate prăbușită într-o țară obosită de promisiuni goale.
Destituirea Dinei Boluarte vine pe fondul unei crize politice profunde, Peru a avut șase președinți în ultimii nouă ani. Cu toate acestea, Parlamentul peruan a arătat că, măcar din când în când, are curajul să tragă linie acolo unde moralitatea lipsește.
În același timp, la mii de kilometri distanță, în România, expresia „incapacitate morală” rămâne un termen exotic. Aici, politicienii cu diplome false, dosare penale, doctorate plagiate sau condamnări cu suspendare nu sunt demiși — ci, adesea, realeși.
În timp ce Peru arată că o clasă politică poate fi trasă la răspundere, România continuă să perfecționeze arta supraviețuirii politice, indiferent de rușine, scandal sau lipsă de onoare. La Lima, demisia e un gest de onoare impus. La București, e o glumă proastă spusă la o conferință de presă.
Așa că da, în Peru s-a putut. La noi, încă nu. Dar cine știe? Poate într-o zi, „incapacitatea morală” va fi și la noi motiv de demitere. Până atunci, rămâne doar o descriere de CV.