Moștenirea neomarxismului – George Soros și Open Society au distrus America și Europa. Rusia nu a fost nevoită să tragă un glonț

Când privim spre istoria secolului XX, ne cutremurăm la gândul că ideologii criminale precum bolșevismul au reușit, într-un timp scurt, să distrugă civilizații, să dinamiteze culturi și să transforme oameni în mase dezumanizate. Ce se întâmplă însă atunci când aceleași metode, adaptate vremurilor moderne, sunt aplicate în inima democrațiilor occidentale, nu cu baioneta și pistolul, ci cu manualul de activism, propaganda mediatică și dominația culturală? Răspunsul îl vedem astăzi, în America și Europa: o societate fragmentată, plină de ură de clasă, de conflicte etnice și de polarizare politică, unde violența a devenit limbajul comun.

Ultimele două evenimente tragice sunt grăitoare pentru această prăbușire: asasinarea liderului conservator Charlie Kirk, fondatorul Turning Point USA, și uciderea brutală a unei tinere refugiate ucrainene, Iryna Zarutska, într-un tren din Carolina de Nord. Două crime diferite ca motivație, dar unite prin același fir roșu: climatul de ură, confuzie și lipsă de repere morale pe care ideologia neomarxistă, promovată cu obstinație de organizația Open Society a lui George Soros, l-a creat în Occident.

Pe 10 septembrie 2025, Charlie Kirk și-a pierdut viața în timp ce vorbea pe o scenă în fața a 3.000 de oameni, la Universitatea Utah Valley. Nu a fost un accident, nu a fost o dispută personală – a fost o execuție politică, așa cum a recunoscut chiar guvernatorul statului Utah, Spencer Cox. Într-o societate democratică, libertatea de expresie ar trebui să fie sacră. În America de azi, însă, a devenit o condamnare la moarte pentru cei care îndrăznesc să critice dogmele progresiste.

Charlie Kirk nu era un extremist, ci un om care promova valori conservatoare, patriotismul, libertatea religioasă și piața liberă. Cu toate acestea, în logica ideologică impusă de neomarxiști, aceste idei sunt etichetate drept „periculoase”, „discurs al urii” și, implicit, demne de eliminat. Nu prin dezbatere, ci prin gloanțe. Când universitățile, ONG-urile și media progresistă repetă obsesiv că opoziția conservatoare reprezintă un „pericol pentru democrație”, nu este de mirare că un individ radicalizat decide să „rezolve problema” prin crimă.

Doar cu câteva săptămâni înainte, America a fost zguduită de o altă tragedie. O tânără refugiată ucraineană, scăpată din infernul bombardamentelor rusești, și-a găsit moartea în Statele Unite, nu din cauza unei rachete, ci a unui psihopat de culoare care a înjunghiat-o la întâmplare într-un tren. Filmările au arătat clar: nu a existat niciun conflict, niciun motiv, doar violență pură, lipsită de sens.

Această crimă nu este un accident izolat. Este rezultatul unei societăți unde normele morale au fost erodate, unde criminalitatea este tolerată în numele „justiției sociale” și unde victimele devin simple cifre în statistici. În logica ideologiei neomarxiste, agresorii sunt adesea prezentați drept „victime ale sistemului”, iar adevăratele victime sunt uitate sau chiar învinovățite pentru propria soartă. Moartea Irynei Zarutska arată cum America, în loc să fie refugiu și speranță, a devenit un teren fertil pentru haos și crimă.

Soros, Open Society și noul bolșevism

Nimeni nu contestă că George Soros și fundația sa Open Society au investit miliarde de dolari în proiecte de „reformă” în toată lumea. Întrebarea este: în ce direcție? Departe de a construi democrații solide, aceste investiții au erodat instituțiile tradiționale, au promovat experimente sociale radicale și au transformat universitățile și presa în bastioane ale unei ideologii care seamănă izbitor cu bolșevismul de acum un secol.

Ca și bolșevicii care au subminat Rusia țaristă, neomarxiștii moderni folosesc aceleași instrumente:

• Distrugerea familiei tradiționale sub pretextul „libertății individuale”
• Divizarea societății în grupuri antagonice pe criterii de rasă, gen și clasă
• Demonizarea culturii naționale în favoarea unei „identități globale” abstracte
• Controlul discursului public prin cenzură mascată în „corectitudine politică”

Rezultatul este același: ura generalizată, prăbușirea coeziunii sociale și apariția violenței ca mijloc de expresie.

Atunci când vorbim despre George Soros și rețeaua sa globală Open Society Foundations, nu discutăm doar despre un miliardar care finanțează proiecte caritabile. Vorbim despre o infrastructură ideologică construită cu minuțiozitate în zeci de țări, capabilă să modeleze opinia publică, să influențeze guverne și să rescrie culturile naționale. În Occident, consecințele se văd deja: familii destrămate, universități transformate în fabrici de ideologie, mass-media uniformizată după dogmele „corectitudinii politice”. Însă terenul de experiment preferat al acestor rețele a fost Europa de Est, iar România este unul dintre cazurile cele mai grăitoare.

De peste două decenii, Open Society investește sume considerabile în România sub umbrela „reformei democratice”, „statului de drept” și „societății civile”. În realitate, proiectele finanțate au avut adesea un scop politic clar: penetrarea structurilor statului și modelarea unei generații de activiști care să preia puterea, promovând agenda ideologică a rețelei Soros. ONG-uri locale, instituții media și chiar programe educaționale au fost impregnate cu retorica globalistă: redefinirea identității naționale, slăbirea influenței Bisericii, promovarea „noilor drepturi” și cultivarea unei generații care să respingă tradiția și să accepte uniformizarea culturală.

Mulți politicieni de la Chișinău, ajunși ulterior în funcții-cheie, au trecut prin programele Soros sau au fost sprijiniți de ONG-uri finanțate de această fundație. Rezultatul? România a devenit un teren fertil pentru experimente sociale și politice pe care nici măcar Occidentul nu și le-ar fi permis direct. Aici, cu pretextul apropierii de Europa, s-a testat reconfigurarea societății după tiparele „noii ordini sociale”: atacuri constante asupra identității naționale românești, polarizarea artificială a electoratului și divizarea societății în „progresiști” și „retrograzi”.

Paradoxal, asemenea Rusiei țariste infiltrate de bolșevici la începutul secolului trecut, România a fost infiltrată de „noii bolșevici” ai secolului XXI, care folosesc finanțarea externă și rețeaua globalistă pentru a submina coeziunea națională. Și la fel ca în Rusia de atunci, unde bolșevicii au promis libertate, dar au adus teroare, și în România promisiunile de democrație și prosperitate s-au transformat într-o dependență cronică de ONG-uri, granturi externe și directive venite din afara țării.

Astăzi, ceea ce vedem în România nu este doar o luptă pentru direcția geopolitică a țării, ci și rezultatul unui proces de reinginerie socială finanțat de Soros. Un proces care, în loc să consolideze societatea, a adâncit faliile și a creat o clasă politică și intelectuală detașată de propriul popor, dar fidelă „noului bolșevism” globalist.

Rusia nu a tras un glonț, dar Occidentul s-a prăbușit singur

Ironia istoriei este amară. În timp ce Occidentul se prezintă drept apărător al democrației în fața autoritarismelor, el își sapă singur groapa, subminându-și propriile valori. Rusia lui Putin, China comunistă sau alte regimuri autoritare nu au trebuit să lanseze un atac direct pentru a slăbi America și Europa. A fost suficient ca aceste societăți să fie infiltrate cu ideologia neomarxistă, să se lase manipulate de rețele de ONG-uri și miliardari „filantropi”, iar restul a venit de la sine: polarizare, crimă, distrugere culturală.

Astăzi, Statele Unite arată mai mult ca o republică instabilă din lumea a treia decât ca un model de libertate. O țară unde liderii politici pot fi asasinați pe scenă, unde refugiații sunt măcelăriți în trenuri, unde ordinea publică e sacrificată în numele „echității sociale”. Aceasta nu mai este America visată de fondatorii săi, ci o distopie în care fiecare om trăiește cu frica de a deveni următoarea victimă a „revoluției permanente”

În fața acestor realități, editorialul de față ridică o întrebare fundamentală: mai poate fi salvat Occidentul? Răspunsul nu este simplu. Dar câteva direcții sunt esențiale:

1. Recuperarea valorilor tradiționale – familia, credința, patriotismul trebuie readuse în centrul vieții publice, ca repere morale stabile.
2. Demascarea influenței toxice – organizațiile care subminează societatea sub pretextul „reformei” trebuie confruntate și limitate.
3. Restabilirea ordinii și legii – criminalitatea nu poate fi scuzată ideologic; fiecare infractor trebuie să răspundă, indiferent de culoare, statut social sau „context cultural”.
4. Protejarea libertății de expresie – vocile critice, fie ele conservatoare sau liberale, trebuie apărate, nu reduse la tăcere prin cenzură sau violență.
5. Unitate națională – în fața crizei, americanii și europenii trebuie să înțeleagă că nu sunt inamici unii altora, ci victimele unei inginerii sociale care îi vrea dezbinați.

Asasinarea lui Charlie Kirk și moartea Irynei Zarutska nu sunt doar tragedii personale. Ele sunt simptome ale unei boli mult mai profunde: prăbușirea Occidentului sub presiunea neomarxismului promovat de Soros și rețeaua sa globală. Așa cum bolșevicii au zdrobit Rusia țaristă fără milă, noii bolșevici ai secolului XXI distrug America și Europa, transformându-le din bastioane ale libertății în câmpuri de luptă pentru ideologie și putere.

Dacă Occidentul nu se trezește, dacă nu își recuperează reperele morale și culturale, atunci viitorul său va fi scris nu de visul american sau european, ci de coșmarul unei distopii globale unde ura, crima și haosul vor fi noua normalitate. Rusia nu a fost nevoită să tragă un glonț – Occidentul s-a împușcat singur în inimă.