Recentele alegeri prezidentiale din lunile mai si iunie din România si din Polonia au avut unele asemanari in ce priveste preferintele electorale, dar si deosebiri care au dus la rezultate diferite. De ce in tara noastra au castigat oportunistii si in Polonia au prevalat oamenii onesti? Raspunsul e complex si explicatiile sunt istorice, geografice si politice. Este insa imperios sa le intelegem pentru a ne redobandi demnitatea ca natiune europeana si crestina.
***
In evul mediu Polonia a fost una dintre marile puteri ale vremii. Ea a dominat Europa dintre Germania de azi si Rusia si dintre Marea Baltica si Marea Neagra. Desi in secolul al 19-lea a disparut de pe harta Europei fiind anexata de tarile vecine, polonezii au ramas tot timpul in contact cu vestul dezvoltat. Fiind in plus catolica, Polonia a beneficiat de o educatie timpurie a populatiei, ceea ce a dus la un grad avansat de responsabilitate sociala. In acelasi timp, pentru cea mai mare parte a istoriei, polonezii nu au fost supusi unor puteri straine si distructive cum am fost noi. Pentru tara noastra, turcii au adus stagnare sociala si culturala si rusii au adus distrugeri. Aceste doua puteri au mutilat pamantul românesc si au intarziat formarea unei clase mijlocii educata si legata de tara. Prin contrast, Polonia a reusit sa creeze o clasa mijlocie bine educata si ancorata pe pamantulul ei ancestral. Rezultatul acestei evolutii istorice se vede si azi.
Acei dintre noi care traim in occident si in special in Statele Unite am constatat cat de integrati si de cunoscuti sunt polonezii in lume. Sunt prezenti si activi la toate nivelele si la numerose congrese si intruniri. S-au impus in stiinta, in politica, si in universitati. Si desi sunt de origine slava, nu sunt antagonizati de ceilalti slavi, asa cum suntem noi romanii. Singurii slavi cu care polonezii sunt in conflict sunt rusii, ceace dateaza din evul mediu si continua si in prezent.
***
Dezmembrarea fostei Uniuni Sovietice si prabusirea comunismului stalinist in Europa de Est a descatusat spiritul independent polonez care si-a regasit imediat valente comune cu occidentul. In acest sens, reintegrarea Poloniei in spiritul European a decurs in mod firesc si fara obstacole culturale sau religioase. Asa se explica dece printr-o comportare demna, Polonia post-comunista a atras investitii straine insemnate, a dezvoltat o economie solida, si a creat o clasa mijlocie capabila sa dezvolte tara si sa mentina tineretul acasa. Astazi, Polonia este una din sperantele Uniunii Europene.
***
Cand eram ptofesor la institutul militar J.F. Kennedy din Carolina de Nord aveam ofiteri-studenti americani de diferite origini etnice. Unii din cei mai activi erau polonezii, si pentru ca pregateam sesiunile de curs pe tari, unele prelegeri erau despre Polonia. In cursul documentarilor am inteles ca mentalitatea poloneza a evoluat osciland intre trei piloni: guvern, populatie, si biserica. Atunci cand guvernul, indiferent daca era autohton sau strain, abuza populatia, biserica se alatura poporului si se opunea autoritatilor. Cand populatia ameninta stabilitatea guvernului, biserica sprijinea autoritatile si restabilea ordinea si echilibrul. Astfel, populatia poloneza nu a fost niciodata singura, dar nici nu i s-a permis sa se abata de la directia morala a natiunii. Si directia morala era ferm in mana bisericii, ceace este evident si in aceste zilele.
Intre timp, si in special in anii din urma, Uniunea Europeana si-a pierdut sensul moral-crestin, si acest lucru afecteaza in mod negativ intregul continent. Populatia poloneza este si ea scindata intre conservatori, adepti ai traditiilor crestine, si progresisti, o turma de suflete ratacite. Intre cele doua tabere opuse a avut loc o lupta foarte stransa la ultimele alegeri. Au invins totusi conservatorii pentru ca liderii politici polonezi au un grad mai mare de onestitate si responsabilitate sociala decat liderii politici din Romania. In plus, Polonia a avut un presedinte conservator si iubitor de tara care nu a permis serviciilor secrete sa manipuleze alegerile…
***
Noi, românii, suntem rezultatul pozitiei geopolitice la rascruce de vanturi si al evolutiei istorice in care ne-am format si am supravietuit. Din punct de vedere istoric, ne-am format tarziu si nu ne-am putut consolida caracterul national in mare parte din cauza invaziilor straine. Pilonii nostri medievali pe care ne sprijinim sunt subrezi. Dacia lui Decebal e departe. Imperiul Roman a disparut de mult. Independenta principatelor române a fost scurta. Am fost rapusi de otomani si maltratati de rusi. De la turci am invatat „sa dam bacsis” si de la rusi am imvatat sa spunem „bogdaproste,” cuvinte care ar trebui interzise in limba romana. Si am mai inaltat la rangul de comportare sociala o aberatie de care nu ne putem debarasa: Capul aplecat sabia nu-l taie…
Pe plan religios, biserica noastra ne-a unit cu Grecia, Bulgaria, Ucraina si Rusia, tari care au vrut sa ne desfiinteze si ca neam si ca stat. Educatia populatiei noastre a inceput si ea tarziu si deabea in secolul al 19-lea a luat amploare dupa ce tinerii români au intrat in contact direct cu Franta si cu alte tari din vest. La randul ei, educatia primara a populatiei a fost limitata, iar cea universitara nu a ajuns la nivel de mase. Drept consecinta, clasa mijlocie a tarii a fost subtire si cand a inceput sa se infiripeze au venit comunistii si au distrus-o aproape complet. Pe multi din acei romani educati, patrioti crestini si ortodoxi, i-am intalnit in inchisoare. Ei m-au format in prima tinerete si datorita lor am ajuns ulterior profesor universitar.
***
Pe de alta parte, primii comunisti români, care la inceput erau in majoritate unguri, evrei si rusi, au decimat sistematic clasa mijlocie româneasca si au decapitat tara. Procesele denumite „reeducare” din inchisorile Pitesti si Aiud au ramas pana in ziua de azi printre cele mai abominabile crime din istoria comunismului. Dece guvernele post-decembriste nu sufla un cuvant despre ele? Pentru ca cei care ne conduc azi sunt fiii securistilor si nomenclaturistilor de ieri!
Fostul regim comunist a creat totusi o clasa mijlocie educata si titrata, dar nici membrii acelei clase nu ajungeau la conducere decat daca aderau la ideologia comunista.Unii dintre ei s-au inscris in partid si au crezut probabil ca vor putea schimba sistemul actionand dinauntru; un fel de coloana cincea romaneasca. Dar, dupa cum mi-a spus personal Mihai Botez, fost dizident ajuns ambasador la Washington dupa 1989, „in loc sa schimbam noi partidul, ne-a preschimbat partidul pe noi.”
In realitate, asemenea persoane au aderat la partid din lipsa de perspectiva si nu pot fi blamati. Dupa 1989 insa, din ipocrizie, multi dintre ei au infiintat partide noi, cripto-securiste, prin care conduc si abuzeaza tara de 35 de ani. Acum, ei sustin ca nu au fost comunisti; ca au intrat in partid sa salveze tara. Desigur, n-au fost comunisti. Au fost oportunisti. Si asa au ramas pana in ziua de azi. Acestia au castigat alegerile din luna mai. De fapt, nu le-au castigat; le-au fraudat…
Din pacate, la ultimele alegeri nu a existat nici un candidat de o adevarata valoare morala si intelectuala. Cei care ne conduc au invatat sa mimeze democratia si sa prezinte alegatorilor doi sau mai multi candidati din care unul e mai putin rau decat celalalt, dar nici unul nu e bun. Si astfel manipulatorii raman la guvernare. Pana cand? Pana cand in România se va forma o clasa mijlocie solida si educata in spirit national si crestin; o clasa care sa reprezinte interesele tarii si ale neamului românesc.
Nicolae Dima
