Formarea Guvernului României, scenă de bâlci: partidele se ceartă pe ciolan, în timp ce țara așteaptă reforme
Liderii politici din România transformă negocierile pentru viitorul Guvern într-un spectacol grotesc al ambițiilor personale și al intereselor de partid. PSD vrea să controleze Transporturile, Internele și Justiția, în timp ce PNL, USR și UDMR se bat pentru ministere-cheie, într-o cursă absurdă pentru influență și bani. În mijlocul haosului, cetățenii rămân fără viziune, fără soluții și cu promisiuni goale, în timp ce scenariile despre „premieri tehnocrați” sau „rotative politice” nu fac decât să mascheze o criză de responsabilitate generalizată.
Negocieri sau licitație cu interese politice
În spatele ușilor închise de la Cotroceni, partidele își împart viitorul Guvern ca pe o prăjitură cu straturi groase de privilegii. PSD, marea forță a combinațiilor politice, vrea neapărat să pună mâna pe Ministerul Transporturilor, nu întâmplător unul dintre cele mai bogate portofolii, cu bani europeni și contracte de infrastructură generoase. Planul lor? Să-l mute pe Sorin Grindeanu de la Transporturi la șefia Camerei Deputaților, iar portofoliul să fie preluat de Ciprian Șerban. O mutare care miroase mai degrabă a troc decât a strategie de guvernare.
Justiția e alt măr al discordiei. PSD îl vrea pe actualul ministru Radu Marinescu, în timp ce USR forțează cu Alexandru Dimitriu. Iar dacă lucrurile n-ar fi destul de încurcate, și Transporturile sunt râvnite de USR. Asta, deși e clar că PSD și PNL nu prea mai văd rostul USR-ului la guvernare. Ba chiar i se transmite pe față că majoritatea parlamentară e deja asigurată și fără ei.
Competiția absurdă pentru Externe și Fonduri Europene
USR visează și la Ministerul de Externe, unde apar două nume: Iulian Bulai și, surpriză, Dacian Cioloș, un nume care face liberalii să strâmbe din nas. Ilie Bolojan, figură puternică din PNL, a fost rugat explicit să nu accepte revenirea lui Cioloș într-un guvern. În același timp, PNL nu vrea să piardă Fondurile Europene, unde Marcel Boloș trebuie să rămână „musai”, deși și USR are planuri mari cu acest portofoliu.
Educația e o altă miză pentru PNL, care îl susține pe actualul ministru Daniel David. UDMR, între timp, joacă aceeași carte veche: păstrarea Ministerelor Dezvoltării și Finanțelor, pe care le consideră „de forță”. Și PNL ar vrea Dezvoltarea, dar într-un stil tipic, încearcă să preseze discret USR-ul, sugerând că nu are niciun rol în ecuație.
Premierul, între rotativă și tehnocrație, dar tot fără viziune
Nici la capitolul premier nu e liniște. Se vehiculează scenarii cu premieri tehnocrați (o rețetă de eșec repetată) și o posibilă „rotativă” în fruntea Executivului, de parcă România ar fi o roată de noroc. Deși în tabăra PSD unii sunt nemulțumiți că Grindeanu n-a cerut premierul pentru partid, el susține că „nu e niciun blocaj”. Asta în timp ce Victor Negrescu, europarlamentar PSD, spune clar că negocierile sunt în impas și că „lucrurile nu merg în direcția bună”. O confesiune sinceră într-un peisaj dominat de duplicitarism.
Rabla pentru primării, taxe pentru populație
Pe fundalul acestui circ politic, mai apare o scânteie: Vlad Voiculescu (USR) îl acuză pe ministrul liberal al Mediului, Mircea Fechet, că a dat 120 de milioane de lei pentru mașini electrice pentru primării. Adică bani pentru primari, în timp ce populația aude de noi taxe. Răspunsul lui Fechet? Suspendă plățile până decide „coaliția”.
Într-o notă (semi)optimistă, PNL și USR par să se pună de acord pe o singură chestiune: Ilie Bolojan ar fi un premier potrivit. Dar chiar și aici, totul sună mai mult a strategie electorală decât a plan concret de guvernare. USR recunoaște că „nu are linii roșii”, ceea ce s-ar putea traduce prin „acceptăm orice, doar să prindem un loc la masă”.
Concluzie amară
România așteaptă un Guvern. Partidele, în schimb, așteaptă doar să li se servească porția. Funcțiile au devenit mize personale, reformele sunt doar decor, iar promisiunile , lozinci reciclate. Se anunță o vară fierbinte nu doar la propriu, ci și politic. Din păcate, pentru cetățeni, tot ce iese din aceste negocieri e încă o dovadă că în România nu se guvernează, ci se combină.
