Dezastrul de la Praid a fost prevăzut încă din 2007. Autoritățile nu au luat în seamă autorul studiului
Un studiu științific realizat în urmă cu aproape două decenii avertiza că pârâul Corund reprezintă un risc major pentru Salina Praid și sugera devierea cursului de apă. Deși informațiile erau clare, autoritățile nu au acționat. Acum, după producerea dezastrului, autorul studiului, György Deák, spune că soluții încă există, dar mare parte din salină ar putea fi pierdută.
În 2007, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Metale și Resurse Radioactive București a emis un studiu în care avertiza asupra riscului ca apele de suprafață să pătrundă în Salina Praid. Pârâul Corund era identificat ca sursă majoră de pericol, iar printre măsurile propuse figura inclusiv devierea acestuia.
György Deák, director general al Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Mediului și autor al studiului, este astăzi implicat direct în gestionarea situației. El confirmă că pericolul era cunoscut.
„Asta se știa de atunci, eu acum nu vin cu nici o noutate. Ei au mai făcut consolidări, probabil, au mai făcut alte lucrări, habar nu am ce au făcut în 20 de ani.”
Documentul din 2007 propunea trei etape de intervenție: monitorizarea calității apei, investigarea geoelectrică a zonei și o analiză tehnică pentru prevenirea dizolvării rocii saline. Se menționa clar că, în caz de risc ridicat, „devierea râului ar putea fi impusă”.
După producerea dezastrului, Deák declară că există soluții, iar o intervenție rapidă ar putea salva o parte a structurii afectate.
„Acum să discutăm cine e vinovat și de ce nu s-au luat măsuri, nu cred că este cazul, aceea e treaba altora (…) Vorbesc de soluția actuală: urgent o să găsim soluții să deviem pârâul Corund, să nu mai aibă posibilitatea să aibă un efect asupra salinei, vom identifica o zonă unde să facem un fel de lac sărat, scoatem apa cu niște pompe foarte puternice, după care vine momentul în care să vedem care este situația și cum putem consolida și ce putem recupera.”
Optimismul lui se limitează însă la o parte a salinei, în special sanatoriul.
„Din punctul meu de vedere, sanatoriul salin se va putea recupera și restul e mai dificil, dar o să se încerce pentru că sunt diferite soluții (…)
Nu se știe cât vom putea recupera pentru că camerele, sau minele vechi, cred că vor fi cam dificil de recuperat, dar cel puțin reducem riscurile.
Pe de altă parte, gândiți-vă că vorbim despre niște camere foarte mari, ca să înțelegeți, sunt camere istorice. E păcat de ele că vom pierde. Dacă se va pune problema ca pe fonduri europene să reconstruim, ar fi foarte foarte bine. Dar deocamdată avem problema să asigurăm stabilitatea zonei. Pentru asta există deja echipa de monitorizare și eu zic că dacă reușim să scoatem apa, după aceea o să putem discuta multe alte aspecte. Sunt lucruri care sunt fantastice și e păcat să le pierdem.”
Analiza geochimică efectuată în 2007 arăta clar că apa de suprafață din Corund are un potențial ridicat de dizolvare. De asemenea, au fost identificate zone cu umiditate periculoasă în apropierea puțului Doja, exact acolo unde s-au produs infiltrațiile în 2025.
Raportul cerea implementarea unor stații de monitorizare și intervenții clare în cazul în care riscurile cresc. Nu e clar dacă măcar partea de monitorizare a fost aplicată. Ce este cert: dezastrul putea fi evitat dacă autoritățile se implicau.
