Trei candidați se calcă pe picioare în bătălia pentru votul electoratului „de dreapta civilizat-neomarxist”: Nicușor Dan, Crin Antonescu și Elena Lasconi. Fiecare vrea să pară alternativa rezonabilă, europeană, echilibrată. Dar toți se uită cu coada ochiului unul la altul și speră ca restul să se retragă. Pentru că altfel, își canibalizează voturile reciproc.
Nicușor Dan
Atuuri: Încă primar al Bucureștiului, are o bază solidă de susținători printre corporatiști și electoratul urban din marile orașe. Este văzut ca un „tehnocrat” incoruptibil.
Dezavantaje: Zero carismă, comunicare greoaie, lipsă de empatie. A devenit sinonim cu „blocajul administrației.” Chiar și colegii din USR îl consideră balast. Într-o campanie națională, pare complet inadecvat.
Crin Antonescu
Atuuri: Notorietate mare, experiență politică solidă, discurs rafinat. Are priză la electoratul nostalgic după „PNL-ul de altădată” și poate atrage o parte din votanții dezamăgiți de Ciucă și Predoiu.
Dezavantaje: A fost prea mult timp retras din viața publică. Imaginea sa e prăfuită, iar percepția de „pensionar politic resuscitat” îl trage în jos. Pare că a revenit fără convingere.
Elena Lasconi
Atuuri: Are imagine proaspătă, vine din administrația locală cu un discurs empatic și o comunicare decentă. Este susținută de o parte din USR și de publicul feminin urban.
Dezavantaje: Lipsa experienței politice naționale, gafele repetate și lipsa unei viziuni clare o vulnerabilizează. Campania pare slab organizată și fără impact real.
Toți trei se bat pe același electorat. Doar unul poate rămâne. Dar cine va avea curajul – sau interesul – să facă pasul înapoi? Cel care o va face ar putea obține capital politic pentru viitor. Ceilalți riscă să se afunde în ridicol.
