APADOR-CH, despre raportul Comisiei de la Veneția: CCR să revină asupra hotărârii de anulare a alegerilor

Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH) a analizat raportul Comisiei de la Veneția legat de anularea alegerilor, opinând că s-ar putea face două lucruri, printre care CCR să revină asupra hotărârii de anulare a alegerilor.

Redăm punctul de vedere al APADOR-CH, integral

Comisia de la Veneția opinează că anularea alegerilor prezidențiale din 2024 s-a făcut cu încălcarea mai multor standarde democratice

La data de 27 ianuarie 2025, Comisia de la Veneția, pe numele său complet Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept, a publicat un Raport urgent privind anularea de către Curtea Constituțională a României (CCR) a alegerilor prezidențiale din România, de la finele anului 2024. Comisia a fost sesizată de către președintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (nu orice persoană/entitate are dreptul de a sesiza Comisia).

Raportul conține mai multe constatări și recomandări. Recomandările nu au, formal, putere obligatorie, ci sunt facultative. Dar, având în vedere că rolul comisiei este de a stabili, prin experții din compunerea sa (vorbim în principiu despre experți, nu ne referim la calitatea reprezentanților României în Comisie), standardele democratice în materie, este de așteptat ca țările membre ale UE să pună în practică recomandările Comisei, ca state care aleg să urmeze calea democratică.

În raport se menționează că au fost avute în vedere problemele de principiu, și nu analiza concretă a deciziei CCR[1]. Deci, Comisia nu își propune (și nici nu poate) să anuleze sau să confirme decizia CCR. În raport, Comisia nu neagă posibilitatea ca decizia anulării alegerilor să fie dispusă de o curte constituțională[2] și nici posibilitatea ca aceasta să se sesizeze din oficiu[3]. Dar, lucrurile cu care a fost de acord Comisia, privind procedura democratică a anularii alegerilor se cam opresc aici. Iată, pe scurt, câteva dintre cele mai importante observații ale Comisiei, cu precizarea că este posibil ca fiecare cititor al raportului Comisiei să identifice și alte probleme:

1

Dreptul unei curți constituționale de a acționa din oficiu și a anula alegerile trebuie reglementat clar in lege și trebuie prevăzut numai pentru situații excepționale[4]. Mai mult, Comisia a atras atenția că, prin practica curții de a se sesiza din oficiu[5], se produce un efect negativ, pentru că, prin sesizarea din oficiu, se ajunge la eludarea regulii care prevede că deficiențele în materie electorală nu pot fi sesizate oricând, ci doar într-un termen scurt, pentru ca derularea procesului electoral să nu fie împiedicată[6]. Deoarece sesizarea din oficiu a curții este posibilă oricând, este posibil ca sesizările tardive să fie luate, indirect, în considerare, deși ele ar trebui respinse pe acest motiv, al tardivității. Astfel este eludată regula care prevede că încălcările de lege în materie electorală trebuie invocate numai într-un anumit termen, care trebuie să fie scurt.

La  noi, legea nu prevede dreptul CCR de a se sesiza din oficiu pentru anularea alegerilor. De aceea, în hotărârea nr. 32/2004 de anulare a alegerilor, CCR nu a invocat o prevedere legală, pentru a justifica sesizarea sa din oficiu pentru a anula alegerile, ci a invocat doar propria jurisprudență, o hotărâre mai veche – adică propria voință. Este de menționat că, potrivit legii de funcționare a CCR (Legea 47/1992), CCR se poate sesiza din oficiu doar asupra inițiativelor de revizuire a Constituției. De asemenea, la noi, nu este reglementată prin lege nici procedura anulării alegerilor de către CCR. Mai mult, CCR s-a sesizat din oficiu și a anulat alegerile după ce au expirat toate termenele prevăzute de lege, în care persoanele nemulțumite puteau depune contestații. Deci, sub toate aceste aspecte, sunt încălcate standardele democratice prezentate în raportul Comisiei.

2

Potrivit raportului Comisiei, în cazul în care urmează ca o curte, inclusiv o curte constituțională, să se pronunțe cu privire la anularea unor alegeri, procedura din fața curții trebuie să garanteze respectarea următoarelor drepturi[7]:

a) Dreptul la audiere echitabilă, publică și transparentă cu privire la problema ce trebuie soluționată de curte, audiere la care sa participe toate părțile (și partea care cere/susține anularea alegerilor, și partea care se opune anulării alegerilor).

La noi, un astfel de drept nu este garantat, nici în caz de anulare a alegerilor și nici în caz de excludere a unui candidat din cursa electorală.

b) Dreptul de a prezenta probe în susținerea plângerii (în primă instanță] după depunerea acesteia (insistăm asupra termenului „probe” folosit de Comisie. Comisia se referă explicit la probe, nu la simple informații).

La noi, un astfel de drept nu este garantat nici în caz de anulare a alegerilor și nici în caz de excludere a unui candidat din cursa electorală. Decizia CCR de anulare a alegerilor nu s-a luat pe bază de probe, ci pe baza unor informații furnizate de serviciile de informații. Pe lângă aceste informații, nu au fost oferite și probe, deși Comisia a precizat că informațiile provenite de la serviciile de informații sunt doar informații contextuale, iar decizia unei curți de anulare a alegerilor trebuie să facă referire la probe.[8]

c) Dreptul de a contesta decizia de primă instanță a curții la o instanță judecătorească. La noi, un astfel de drept nu este garantat, nici în caz de anulare a alegerilor și nici în caz de excludere a unui candidat din cursa electorală de către CCR. Hotărârea CCR este inatacabilă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac. Instanțele de judecată, sesizate cu plângeri/contestații împotriva hotărârii CCR au stabilit că o hotărâre CCR în materie electorală nu poate fi atacată în instanță. Or, potrivit standardelor democratice amintite de Comisie în raportul urgent, hotărârea oricărui decident în materie electorală, chiar și dacă decidentul este o curte constituțională, trebuie să poată fi contestată la o instanță judecătorească.

Se poate lesne constata că, la noi, sub toate aceste aspecte privind respectarea drepturilor procesuale în cadrul procedurii de anulare a alegerilor, sunt încălcate standardele democratice prezentate în raportul Comisiei.

* * *

Ce se poate face, urgent sau nu, după acest raport urgent al Comisiei? Două lucruri ar fi de făcut, dar ambele sunt la fel de improbabile, pe cât de sigur e că trăim  pe o corabie care navighează fără cârmă:

1. CCR să revină asupra hotărârii de anulare a alegerilor, pe motiv că din actul nou apărut (în speță, raportul urgent din 27 ianuarie 2025), act care nu exista la data adoptării hotărârii CCR de anulare a alegerilor, din 6 noiembrie 2024, rezultă că anularea alegerilor s-a făcut cu încălcarea mai multor standarde democratice. La par. 9 din raportul Comisiei se menționează că CCR deja și-a revizuit, la 6 noiembrie 2024, o hotărâre anterioară, din 2 decembrie 2024. Deoarece revizuirea este o cale de îndreptare a hotărârilor definitive greșite ale CCR care este deja utilizată de CCR[9], ea ar putea fi utilizată și pentru revizuirea hotărârii CCR din 6 noiembrie 2024, prin care au fost anulate alegerile.
2. Parlamentul să modifice de urgență legislația electorala și cea privind CCR, pentru a se conforma standardelor democratice prezentate în raportul urgent al Comisiei din 25 ianuarie 2025.

Dacă acele două lucruri, care ar fi de făcut, nu pot fi făcute, mai rămâne doar de reflectat asupra următoarei afirmații, care nu se află în raportul urgent al Comisiei: The answer, my friend, is blowing in the wind….