1- „Celebrul” muzeu Drents este unul de mâna a doua. In 2023 a avut undeva la 170.000 de vizitatori. Că să înțelegeți ordinul de mărime: muzeul Antipa din Capitală are peste 350.000 de vizitatori anual.
2- Obiectele au fost trimise că urmare a unei solicitări venite din partea muzeului. Tot ei au redactat și contractul, potrivit căruia statul român nu câștiga nimic. Doar un loc de expunere pentru acel patrimoniu
3- Nu a existat o ordonanță de guvern în sensul trimiterii tezaurului. Asta, deși legea prevedea asta, fiind vorba de mai multe instituții implicate. Asta arată inclusiv interesul „major” al statului român spre această promovare externă.
4- Contractul prevedea pază permanentă, în exteriorul camerei unde se aflau exponatele. Pe olandezi i-a durut în cot de această clauză, dar nimeni din partea statului român nu a verificat această condiție în cele 12 luni cât au stat acolo obiectele dacice
5- Responsabilii din România mint cu nerușinare cu privire la practica trimiterii unor astfel de obiecte. În sute de cazuri se trimit obiecte replicate în scară de 1 la 1 și nicidecum originalele. A fost fix decizia alor noștri să trimită ce au trimis
6- În prezent se pune problema riscului de a pierde inclusiv banii de pe asigurare, având în vedere scandalul intern și hibele românești comise în procesul de expediere a obiectelor de patrimoniu. Asiguratorul „lucrează” exact la acest scenariu..
Concluzia e una singură: am fost fraieri, ne-au ars niște golani, iar acum nimeni nu vrea să își recunoască vreo culpă!
