Nicolae Ciucă, președintele PNL și fost prim-ministru al României, a reușit să se facă de râs printr-o mișcare care ar fi trebuit să-l poziționeze drept un intelectual de primă clasă, dar care, în realitate, a dezvăluit exact opusul. Ciucă, cunoscut pentru cariera sa militară și pentru controversa legată de plagiatul din teza sa de doctorat, a decis să își promoveze o carte cu un titlu pompos, de parcă ar fi un tratat de referință pentru viitorul națiunii.
Însă, ceea ce a atras atenția nu a fost conținutul cărții – pentru că, în fond, foarte puțini cred că ar fi scris-o el însuși – ci dimensiunea și amploarea campaniei de promovare. Panouri uriașe au fost instalate în toată țara, afișând imaginea lui Ciucă și titlul cărții sale, într-un efort clar de a-i construi o imagine de om cult și cu viziune. Costurile acestei campanii, suportate de Partidul Național Liberal, se ridică la milioane de euro, o sumă exorbitantă, mai ales în contextul actual al dificultăților economice cu care se confruntă România.
Deși se presupune că această carte ar trebui să fie un testament al gândirii sale, mulți observatori sunt sceptici că Ciucă ar fi scris-o vreodată. Generalul, a cărui carieră militară nu a fost lipsită de controverse, a demonstrat de multe ori că nu are abilități oratorice sau intelectuale deosebite. Bâlbele sale în discursuri publice și lipsa de coerență în exprimare sunt bine cunoscute, ceea ce ridică serioase întrebări cu privire la capacitatea sa de a redacta o carte care să merite să fie citită.
Scandalul plagiatului care i-a afectat reputația în trecut nu a făcut decât să adâncească suspiciunile. Faptul că un om acuzat că și-a copiat teza de doctorat încearcă acum să se prezinte drept autorul unei lucrări de referință este perceput ca un act de ipocrizie. Acesta este motivul pentru care mulți critici consideră că întreaga inițiativă este mai degrabă o tentativă disperată de a câștiga simpatia electoratului în perspectiva candidaturii sale la președinție, decât o contribuție reală la cultura și gândirea politică românească.
În final, întreaga poveste a „cărții” lui Ciucă nu face decât să sublinieze un lucru: ambițiile politice și lipsa de autenticitate pot duce la momente penibile care, în loc să-i ridice pe cei care le promovează, nu fac decât să-i expună ridicolului. Campania de promovare a lui Ciucă, în loc să îi consolideze imaginea, a reușit să o erodeze, lăsând în urma ei o serie de întrebări despre etică, competență și respect pentru electorat.
