Sâmbăta trecută, Mircea Geoană a fost onorat cu titlul de doctor honoris causa al Universității de Medicină și Farmacie din Timișoara. Cam hodoronc tronc acest titlu, oferit de o universitate cu profil total diferit de preocupările celui decorat.
De toate era Geoană la viața lui, numai ceva universitar îi lipsea. Acum este și doctor honoris. Motivații de ochii lumii pentru asemenea cumetrie academică se pot găsi. Universitatea poate spune că e vorba despre o deschidere spre societate a școlii medicale.
În realitate, sindrofia de la Timișoara a fost doar o piesă din tabloul ultra-meticulos pe care Geoană l-a pregătit în vederea candidaturii sale. Încă un pupitru cu microfon, încă o floare la butonieră, încă o țintă de campanie bifată.
Discursul de prezidențiabil pe care l-a ținut în fața doctorilor timișoreni a fost impecabil. Nimeni nu se îndoiește că Geoană are rutina coordonării „speachwriter”-ilor. Problema e a credibilității personajului.
Geoană face o radiografie a situației României ca și cum ieri ar fi pogorât pentru prima dată pe-aici și, cu un stetoscop miraculos, a pus tot felul de diagnostice pe care ni le prezintă ca să ne doară capul, dar și să ne arate că numai el ne poate vindeca. Or, Geoană a fost parte cam la tot ce s-a întâmplat în România în cele peste trei decenii pe care le incriminează. La alegerile prezidențiale din 1996, Geoană, care era ambasador la Washington trimis de Iliescu, s-a grăbit să salute victoria în alegeri a lui Emil Constantinescu, trimițând acestuia un mesaj de felicitare în care scria radiind de bucurie „Am înfrânt!”. Această expresie care a rămas de pomină sintetizează cel mai bine forma fără fond a retoricii sale prezidențiale de acum.
Nu este locul să prezint aici complicitățile ori răspunderile pe care Geoană, în virtutea funcțiilor sale în politica la vârf a țării, le are pentru apariția acelor stări de lucruri pe care acum le critică. Ar fi foarte multe de spus și nu tocmai convenabile imaginii imaculate pe care Geoană vrea să ne-o bage pe gât.
Lăsând trecutul de-o parte, ar fi de preferat să aflăm ce soluții concrete are Geoană la problemele terre-a-terre cu care se confruntă România de astăzi. De pildă, aș fi dornic să aflu ce răspunsuri ar da prezidențiabilul Geoană la teme precum sunt cele trecute într-un draft de program prezidențial prezentat în „Cotidianul” cu peste un an de zile în urmă (https://www.cotidianul.ro/cotidianul-program-prezidential-in-cautarea-unui-candidat/).
Totul e gata, mai lipsește instalarea la Cotroceni
Geoană desfășoară o campanie electorală ce pare gândită de Inteligența Artificială. Se apropie de perfecțiune. Nimic nu-i scapă, totul e programat la detaliu. Prezent până la sufocare pe la toate înfundăturile de podcasturi tv, interviuri în toate azimuturile, musafir pe la sindrofii de tot felul, lansări de carte cu tot fastul, strângeri de mână cu cine îi iese în cale, ubicuu și omniprezent, acum și un titlu academic la colecție – totul este pregătit ca la carte. Asta e ce se vede, bașca organizarea din „back office”, cu ong-urile susținătoare și grupurile discrete de sfătuitori multimilionari ce se lăfăie prin Monaco.
Geoană se prezintă ca un fel de candidat al întregului popor. A înființat o asociație de sprijin care se cheamă sugestiv „România Renaște, proiectul tuturor românilor!”. „Este o mişcare civică cu sens politic”, explică Geoană apariția acesteia (https://www.renasteromania.ro/despre-noi/#).
Fiind convins că „anul acesta în politica românească este anul independenților”, Geoană se declară „complet independent”, deși depinde decisiv de sponsorii săi multimilionari și are oameni în toate partidele.
Cu un spate financiar și transatlantic extrem de puternic, Geoană se simte sigur pe sine și deja induce ideea că alegerile sunt subiect închis, el fiind fără nici un dubiu câștigătorul alegerilor. Organizarea este aproape perfectă, funcțiile sunt deja repartizate, nu mai lipsește decât formalitatea instalării la Cotroceni.
Tot pentru sprijinirea candidaturii sale a creat încă un ong, Asociația „România 2030”, care, alături de Institutul Aspen – o variantă ceva mai edulcorată a fundațiilor patronate de Soros – reprezintă încă o verigă a legăturii lui Geoană cu America (nemaipunând la socoteală familia cuscrilor săi, milionari de origine evreiască, cu mari afaceri imobiliare în California).
Asociația „România 2030” a semnat anul trecut, la Washington, un parteneriat strategic cu celebrul think-tank american „Atlantic Council”.
Parteneriatul – strategic și-acesta, ca tot ce e legat de America – urmărește crearea unei rețele de ONG-uri și experți în regiunea Mării Negre și Europa Centrală și de Est, „care să promoveze valorile democratice și să supravegheze (!) respectarea de către actorii statali a standardelor democratice, prin desfășurarea de activități specifice” (https://www.ro2030.ro/ ).
Cu titlu de exemplificare, printre membrii asociației partenere cu „Atlantic Council” se află Dumitru Borțun, Doru Braia, Dana Deac (fost realizator tv), Petru Filip (fost primar la Oradea), Ciprian Necula, Ion Giurescu (fost deputat PSD și vicepreședinte al ASF), Mihaela Popa (fostă senator PNL), Vasile Pușcaș, Radu Soviani, Cristiana Uzună, Ovidiu Lipan Țăndărică, Niels Schnecker.
Lume mică, valori multe: „Atlantic Council” este aceeași organizație care, în luna mai a acestui an, i-a acordat lui Klaus Iohannis un premiu „pentru cariera sa remarcabilă, pentru conducerea exemplară a României (!) şi pentru rolul său de lider transatlantic şi european” (!). Să mori de râs, nu alta!
