Guvernul își asumă răspunderea pentru un pachet de măsuri fiscale care lovește direct în populația generală. Cu o creștere a TVA de la 19% la 21%, înghețarea pensiilor și salariilor bugetarilor în 2026 și scumpiri pe linie la combustibil, alcool, tutun și servicii, Guvernul mimează curajul politic. Reforma, însă, va fi simțită nu în Parlament, ci în portofelul celor care deja abia îl mai închid.
Astăzi, de la ora 15:30, Parlamentul asistă la momentul solemn în care Guvernul își asumă răspunderea pe pachetul de măsuri fiscale care urmează să „repare” bugetul țării. În realitate, e doar ziua în care majorările de taxe și înghețările de venituri devin oficial parte din viața românilor de rând. De la tăierea sprijinului pentru consum la scumpirea traiului zilnic, totul este ambalat sub pretextul echilibrării finanțelor publice.
Printre măsurile asumate fără discuții și fără dezbateri reale în Parlament, Guvernul introduce o creștere a TVA de la 19% la 21%. Desigur, medicamentele, alimentele și HoReCa beneficiază de o cotă „redusă” de 11%, dar orice român știe deja că prețul real de la raft nu va respecta aceste nuanțe fiscale. Când TVA-ul crește, totul se scumpește. De la lapte și ouă la haine și facturi.
Impozitul pe dividende urcă de la 10% la 16%, lovind nu doar în marile corporații, ci mai ales în micii antreprenori care reușeau să-și tragă un venit decent din propria muncă. Accizele la alcool, tutun și combustibili cresc cu 10%, iar benzina și motorina vor merge în pas alert cu prețurile de la pompă. Cu alte cuvinte, plăcerea unui drum la mare sau la bunici devine tot mai costisitoare, în timp ce țigara sau berea devin articole de lux.
Începând cu anul 2026, pensiile și salariile din sectorul public vor fi înghețate. Măsura este prezentată ca un sacrificiu egal împărțit, dar în realitate, bugetarii care primesc deja sporuri, prime și salarii peste media națională nu vor resimți prea tare această „pauză” de creștere. În schimb, pensionarii cu venituri modeste, dar care nu se încadrează în „ajutoarele țintite”, vor trebui să supraviețuiască în condiții mai dure. Cei cu pensii peste 3.000 de lei vor plăti contribuții la sănătate, ca și cum banii strânși o viață ar fi venituri de lux.
Guvernul susține că toate aceste măsuri sunt necesare pentru a susține serviciile publice și a reduce deficitul bugetar. Totul, desigur, într-o grabă strategică, ca pachetul să poată fi prezentat frumos, marți, la Bruxelles, în cadrul reuniunii miniștrilor de Finanțe din Uniunea Europeană. România trebuie să arate că „face ceva” pentru a rămâne în grațiile partenerilor externi. Că măsurile vor lovi tot omul de rând, asta e un detaliu.
Conform calculelor oficiale, aceste decizii vor aduce la buget venituri suplimentare de 9,5 miliarde de lei și o reducere a cheltuielilor cu 1,2 miliarde. În traducere liberă, românii vor plăti mai mult, iar statul va continua să gestioneze banii cam la fel de prost.
Parlamentul nu votează, nu dezbate și nici nu poate modifica proiectul. Totul se face prin procedura de asumare a răspunderii, prevăzută de Constituție. Opoziția are teoretic dreptul de a depune moțiune de cenzură în termen de trei zile, dar practic nu are nicio șansă. AUR, SOS România și POT adună împreună doar 134 de parlamentari, cu mult sub cele 233 de voturi necesare pentru a demite Guvernul. Aritmetica este clară. Coaliția aflată la putere are o majoritate solidă, iar opoziția poate doar să se revolte în plen și să posteze pe Facebook.
Cu alte cuvinte, Guvernul își vede liniștit de drum. Își asumă răspunderea fără emoții, știind că moțiunea de cenzură nu are cum să treacă. Este mai degrabă un spectacol de formă, în timp ce fondul îl suportă cetățeanul. Acesta din urmă va plăti prețuri mai mari, va consuma mai puțin și va strânge cureaua, în timp ce în instituțiile statului se mai învârte încă o rundă de promisiuni și sporuri „reanalizate”.
Așadar, dacă la Palatul Victoria se vorbește despre responsabilitate și stabilitate, în casele românilor se vorbește deja despre tăieri de la mâncare, amânări de facturi și lipsă de perspectivă. Guvernul își asumă austeritatea, dar nota de plată o achită tot românul de rând.
