Imaginea atent construită de om simplu din Buzău e contrazisă de apetitul lui Marcel Ciolacu pentru afaceri și opulență. Mai atent decât Klaus Iohannis la excese, șeful PSD e totuși departe de imaginea unui demnitar auster: îi plac cazările în hoteluri de lux din Dubai, pantofii de 750 euro, hainele personalizate de stilista personală. Până la urmă, sunt decizii personale, electoratul judecă dacă sunt potrivite pentru un social-democrat. Vulnerabilitatea reală apare însă la lungul șir de afaceri cu statul ale cercului intim: nepotul Mihai Ciolacu, fosta colegă de partid Laura Vicol și alți dubioși precum Alfred Simonis sau interlopul Horia Constantinescu.
Cel mai recent exemplu e nepotul Mihai Cristian Ciolacu. Face afaceri care depind de stat, după cum au dezvăluit Economedia și Hotnews, dar și cu familia lui Sorin Grindeanu, ministru al Transporturilor și numărul 2 din PSD. Premierul Ciolacu a spus în repetate rânduri că nu are nici un amestec în afacerile din energie ale nepotului, dar e complet necredibil odată ce necunoscutul nepot e asociat direct cu soția lui Grindeanu, după cum a arătat o investigație G4Media încă din 2023. Care sunt șansele ca un outsider, un afacerist oarecare din Buzău, să se asocieze cu soția unuia dintre cei mai puternici politicieni din România? Evident că zero. O astfel de afacere nu putea exista fără influența șefului PSD.
Și asta ne duce către afacerile din energie ale nepotului Mihai Cristian Ciolacu. Întrebările valide sunt: cât de autonom e acest afacerist în decizii și cât de autonome sunt instituțiile de stat de care depind afacerile nepotului?
Pentru că Mihai Cristian Ciolacu a interacționat cu cel puțin două instituții-cheie ale statului în afacerile cu energie.Prima e Transelectrica, firma de stat care deține monopolul transportului de energie electrică. Nepotul lui Ciolacu a înființat două firme pentru proiecte de panouri fotovoltaice și a primit în mai puțin de un an avizele tehnice de racordare de la Transelectrica.
Transelectrica e o companie cu capital majoritar de stat, controlată în acea perioadă de PSD prin șeful Gabriel Andronache, fost consilier al premierului Mihai Tudose (PSD) și fost director de cabinet al ex- ministrului energiei Constantin Niţă (PSD). La o lună după ce Transelectrica a dat avizele pentru firmele nepotului Ciolacu, Gabriel Andronache a fost propus de PSD și votat de Parlament în funcția de vicepreşedinte al ANRE, arbitrul Energiei. Locul lui Andronache la șefia Transelectrica a fost luat de Ștefăniță Munteanu, fost consilier județean PSD din Buzău, un necunoscut în domeniul energiei.
A doua este Ministerul Energiei, unde Mihai Cristian Ciolacu a depus cele două proiecte de fotovoltaice pentru finanțare cu bani europeni din PNRR. A primit undă verde pentru finanțare prin două contracte datate 30 și 31 decembrie 2023, după cum arată un răspuns oficial al ministerului pentru Economedia. Adică două contracte încheiate sâmbătă și duminică, ultimele două zile din an.
Și o observație de detaliu despre cele două firme în care Mihai Cristian Ciolacu este administrator și acționar cu câte 50%. Ambele sunt firme nou înființate în 2022, special pentru cele două proiecte fotovoltaice, companii de proiect care, în mod normal, au pierderi constante până când proiectele ajung să producă. Ei bine, în 2023 cele două firme au raportat profituri minuscule, de 13 lei în cazul Solar Energy Production și de 3 lei în cazul Development Power Solar Energy. Nu e clar de unde au putut scoate profit cât timp firmele nu au avut producție, dar știm că ghidul de finanțare al PNRR pune drept condiție pentru accesarea fondurilor din ca firmele să nu fie ”în dificultate”.
În ambele interacțiuni ale lui Mihai Cristian Ciolacu cu instituțiile de stat se ridică întrebarea legitimă dacă s-a folosit de calitatea de nepot al premierului pentru a obține autorizațiile și finanțarea de care depind proiectele. Mai ales că ministrul Energiei, Sebastian Burduja (PNL) a fost unul dintre puținii miniștrii PNL lăudați explicit de premierul Marcel Ciolacu, care l-a caracterizat drept ”un tânăr smart, care nu a fost nevoit să se califice la locul de muncă”.
Nordis e o altă zonă vulnerabilă pentru Marcel Ciolacu. Compania a intrat în insolvență după ce sute de clienți și furnizori susțin că Nordis nu și-a onorat contractele. Dar Ciolacu a promovat-o în poziția-cheie de șefă a Comisiei Juridice din Camera Deputaților pe Laura Vicol, soția acționarului Nordis și beneficiara banilor și activelor firmei, în ciuda informațiilor constante din ultimii doi ani despre suspiciunile care planau asupra companiei de imobiliare.
Decizia de a o menține pe Vicol în funcție e cu atât mai stranie cu cât ea nu a fost considerată niciodată vreun geniu juridic. Dimpotrivă, a fost avocata unor interlopi, iar menținerea la șefia Comisiei Juridice a fost o sfidare pentru întreg sistemul de justiție. Și aici apar întrebări legitime: ce l-a legat pe Ciolacu de Laura Vicol și Nordis?
E clar că nu a avut nici un câștig politic în voturi sau popularitate, deci explicația logică e de altă natură.O a patra apropiere periculoasă a lui Ciolacu de zona de afaceri e legătura puternică cu mogulii media Radu Budeanu și Sebastian Ghiță, de care a scris Dan Tăpălagă. Amândoi și-au dovedit toxicitatea în ultimii ani și au interese de afaceri pe lângă cele mediatice.
Nepotul, Transelectrica și Nordis sunt cele trei vulnerabilități de afaceri ale lui Ciolacu în plină campanie electorală.
Candidatul PSD e obligat să răspundă public. Dar ele sunt importante și din alt motiv: conturează un profil de jucător cu interese economice. Paradoxal, candidatul social-democrat la prezidențiale e singurul candidat relevant la prezidențiale cu înclinație spre afaceri și învârteli economice. Și tot Ciolacu are cea mai pronunțată aplecare spre opulență. Asta nu înseamnă doar socialism de caviar, ci o vulnerabilitate majoră pentru un posibil șef de stat.
