În Israel au loc proteste de aproape trei luni de zile, de la revenirea la putere a lui Benjamin Netanyahu. Oare ce s-ar fi întâmplat la Varșovia, la București sau în alte capitale est-europene dacă președintele SUA și-ar fi exprimat îngrijorarea în legătură cu reforma justiției în aceste tari, subliniind că nu a mai văzut o mobilizarea atât de mare a populației împotriva noilor legi? Se prea poate ca guvernele în cauza să nu mai fi avut multe zile.
În Israel lucrurile stau diferit. Coaliția ultraconservatoare a premierului Netanyahu a propus niște legi ale justiției care sporesc în mod evident influența politică în justiție, iar asta în condițiile în care premierul este judecat în mai multe dosare de corupție. Netanyahu a făcut câteva concesii opoziției, protestatarilor și președintelui Israelului, care au criticat reformele cu pricina, amânând cu circa o lună adoptarea unora dintre ele.
Tensiunile politice și cele din stradă au escaladat după ce Netanyahu a declarat că nu va mai amâna aplicarea reformei justiției. Ministrul Apărării, Yoav Gallant, din partea partidului Likud, condus de Netanyahu, l-a criticat pe premier, spunând că noile legi ale justiției ”sunt un pericol pentru securitatea statului”. Duminică, ministrul a fost demis de Netanyahu din cauza acestor comentarii. Consulul general al Israelului la New York a demisionat imediat în semn de protest. Protestele antiguvernamentale cu sute de mii de participanți i-au făcut pe unii analiști să considere că avem de-a face cu cea mai gravă criză din Israel de la Războiul de Yom Kipur. Situația s-a agravat când au început și contramanifestațiile dreptei israeliene, care susține guvernul și reforma justiției, existând riscul unor confruntări grave în stradă.
Luni, 27 martie, invocând riscul unui „război civil”, Netanyahu a anunțat că va amâna din nou reforma justiției. Departamentul de Stat al SUA a anunțat că președintele Joe Binden nu consideră că exista riscul unui război civil în Israel din cauza acestor reforme.
Guvernul Netanyahu dorește să restrângă dreptul Curții Supreme de a respinge amendamente la Legile Fundamentale (constituția Israelului) și să dea mai multă greutate guvernului în comisia care îi selectează pe judecătorii Curții Supreme. Legile propuse vor face ca această comisie să fie formata din trei miniștri, trei deputați ai puterii, trei judecători și doi parlamentari din opoziție, asta dând guvernului o majoritate relativ sigură de 6-5.
La protestele împotriva acestor modificări au participat sute de mii de israelieni. Potrivit Euronews, nu mai puțin de 700 de ofițeri din Forțele Aeriene, din forțele speciale și din Mossad au spus că vor refuza să mai execute ordinele, în cazul în care guvernul nu renunță la reforma justiției.
Reforma justiției este avută în vedere de cel puțin un deceniu, înainte ca premierul Netanyahu să fi fost inculpat în mai multe dosare de corupție și influențare a presei. Într-un interviu pentru Fox Nation, Netanyahu sintetizat problemele actuale ale justiției în Israel: ”Judecătorii au ultimul cuvânt în numirea judecătorilor, pe care îi și selectează singuri, iar așa ceva nu există într-o democrație. Reforma pe care o propunem corectează această situație. Avem o situație în care cei 15 judecători nealeși ai Curții Supreme guvernează practic Israelul. Ei pot decide aspecte care afectează armata, economia, relațiile externe, lupta cu terorismul. E corect? Este democratic? Nu, nu este. Israelul este democratic în sensul că votezi pentru un guvern, însă când votezi pentru un guvern vrei ca acesta să și guverneze. Acum, puterile guvernului sunt mult reduce de o Curte Supremă care are mai multe puteri decât în orice altă democrație din această lume”, spune Netanyahu.
Nu se poate spune ca Netanyahu nu are dreptate. Așa funcționeaza sistemul din SUA, total diferit față de cel din Israel, în care rolul guvernului ales și al Knessetului în numirea magistraților de la Curtea Supremă este inexistent – ei sunt numiți de președinte dintre cei nominalizați de judecători, cu o influență aproape inexistentă din partea a doi miniștri. În Germania, judecătorii Curții Constituționale sunt aleși de Bundestag și de Bundesrat, camera superioară a parlamentului. Votul in Bundestag este secret și se face în plen. În Canada, un sistem foarte lăudat, judecătorii Curții Supreme sunt numiți de premier, cu un rol foarte limitat al Parlamentului; ei nu sunt numiți de colegii lor de breaslă.
Netanyahu a făcut referire la sistemul din SUA, pe care dorește să-l aplice în Israel. ”Cine îi numește pe judecătorii de la Curtea Supremă a Statelor Unite? Președintele, iar politicienii trebuie să confirme. Asta se întâmplă în majoritatea democrațiilor, într-un fel sau altul. Cum se asigură independența judecătorilor? Ei sunt independenți pentru că, odată numiți, rămân în funcție până la pensionare sau pe viață, iar asta se întâmplă acum in SUA. Președintele Trump a numit niște judecători foarte conservatori, însă aceștia au decis la prima ocazie împotriva lui tocmai pentru că sunt independenți. Independența justiției va fi menținută”, a spus Netanyahu.
Grecia: ”Morții noștri, profiturile voastre”
Protestele continuă în Grecia, după accidentul feroviar din luna februarie, soldat cu aproape 60 de morți. ”A fost o eroare umană” și ”Morții noștri, profiturile voastre”, stă scris pe pancartele greviștilor ce au protestat la chemarea marilor sindicate. Inițial, autoritățile l-au găsit pe acarul Păun, un șef de gară care a fost arestat și trebuie să explice cum s-a întâmplat ca două trenuri să circule din sensuri opuse pe același fir.
Cotidianul elvețian Le Tmeps remarca însă că multe din deficiențele grave ale companiei feroviare de stat din Grecia au de-a face si cu privatizările grăbite. ”În 2017, Grecia a fost obligată să privatizeze activele statului, la presiunea creditorilor – Banca Centrală Europeană, FMI și UE. Societatea feroviară a fost vândută pentru doar 45 de milioane de euro unei societăți private din Italia, însă nu a fost pusă nicio condiție pentru îmbunătățirea rețelei feroviare îmbătrânite”. Președintele sindicatului mecanicilor de locomotivă din Grecia declara imediat după accident că ”efectele perverse ale privatizării impuse în perioada recentei crize economice” sunt cauza principala a tragediei. ”De atunci, nimic nu mai funcționează. Folosim serviciile manuale de ani de zile, pentru că semnalele electronice nu mai funcționează. Mecanicii trebuie să vorbească mereu cu șefii de gară pentru a se deplasa dintr-un punct în altul”. Traficul feroviar a fost suspendat în Grecia pana pe 22 martie.
Ultima ”victimă” a accidentului feroviar de pe 28 februarie a fost șeful poliției elene, demis după mai multe confruntări între protestatari și forțele de ordine.
Proteste în Portugalia
Ultimele trei săptămâni au adus proteste și în Portugalia, unde oamenii cer soluții pentru a face față creșterii prețurilor. Protestatarii, organizați de sindicate, au cerut să fie tratați corect și să se pună capăt creșterii prețurilor. ”Sistemul oprimă mai multe sectoare ale societății și este foarte important ca oamenii să vorbească. Acest sistem ne subjugă și ne oprimă pe toți”, a spus o participantă la demonstrații, potrivit Euronews.
Peste 50% dintre angajații din Portugalia câștigă sub o mie de euro lunar, în condițiile în care salariul minim pe economie este de 760 de euro. Sindicatele solicită majorarea imediată a salariilor și pensiilor cu 10% și cer guvernului să plafoneze prețurile la alimentele de bază. La începutul acestui an, salariile din sectorul bugetar erau cu 3,6% mai mari decât în urma cu exact un an, cele din sectorul privat crescuseră cu 5%, iar pensiile cu 4,8%. Rata inflației în Portugalia a fost de 8,2% în luna februarie.
Manifestații antiguvernamentale în Coreea de Sud
Proteste au loc și în Coreea de Sud, iar Statele Unite le privesc cu destulă îngrijorare, pentru că ele amenință planurile atragerii țării într-o alianță mai vastă care să se opună extinderii influenței chineze. Aceste planuri au fost zădărnicite de scandalul de corupție care a dus la căderea guvernului condus de președinta Park Geun-hye, in 2017, care era de acord cu instalarea sistemelor antirachetă americane în Coreea de Sud, cu adoptarea unei politici mai dure față de China, în paralel cu apropierea de Japonia. După arestarea lui Park, puterea a revenit Partidului Liberal, care a schimbat macazul, a refuzat armamentul american, s-a apropiat de principalul partener comercial (China) și a răcit relațiile cu rivalul istoric – Japonia, fosta putere coloniala care a maltratat nenumărați bărbați coreeni și a ținut în sclavie sexuală o mulțime de femei, în timpul celui de al Doilea Război Mondial.
Protestele cele mai recente sunt îndreptate împotriva noului președinte, Yoon Suk-yeol, fost procuror general al Coreei de Sud, și a Partidului Popular (conservator), care a revenit la politica de distanțare de China, de apropiere de Japonia și de alianța Quad condusa de SUA (Statele Unite, India, Australia, Japonia). Protestatarii din Coreea de Sud sunt nemulțumiți de poziția flexibilă a președintelui lor la întâlnirea recentă cu premierul Japoniei, Fumio Kishida, și doresc ca marile companii nipone să fie cele care să plătească pe mai departe compensații pentru coreenii supuși la munca forțată de japonezi și pentru sclavele sexuale din timpul războiului, nu doar de marile companii sud-coreene, așa cum semnalează actualul guvern. Povara istoriei poate periclita o extindere a alianțelor pe care Statele Unite și-o doresc mult.
America Latină iese în stradă
Poate cele mai multe proteste în aceste prime luni ale anului au avut loc într-o regiune ce atrage mai puțin atenția – America Latină. Dupa un împrumut uriaș la FMI contractat de fosta guvernare liberală, actualul regim peronist al lui Alberto Fernandez s-a văzut pus în situația de a cere o modificare a țintelor macroeconomice impuse de FMI, mai cu seamă că Argentina a fost lovită de secetă în ultimii ani, iar asta a afectat puternic evoluția PIB-ului. Acum, Argentina are a doua cea mai mare rată a inflației din America Latină, după Venezuela. Indicele prețurilor de consum crește cu aproape 10% de la o lună la alta și este cu 102% mai mare decât în aceeași perioadă a anului trecut. Argentinienii plătesc de două ori mai mult pentru bunurile de bază și se confruntă inclusiv cu întreruperi ale furnizării energiei electrice.
Spre deosebire de Argentina, Peru are una dintre cele mai bune rate de creștere economică din lume în ultimii ani. Însă asta nu a ferit țara de proteste și de o nouă criză politică gravă. Guvernul actual, care susține că a salvata țara de la o lovitura de stat a fostului președinte Pedro Castillo, a ajuns să se agațe de putere și să amâne organizarea alegerilor anticipate și modificarea constituției. Peruanii protestează, însă parlamentarii nu se dau plecați, pentru că ar pierde o serie de privilegii materiale dacă își încheie mandatul înainte de termen și pentru ca istoria politica a țării arată că este foarte greu ca un deputat să fie ales și pentru a doua oara.
Sistemul penitenciar peruan riscă să nu mai aibă spații de detenție pentru foștii președinți. În închisoarea special construită pentru președinți se afla acum Alberto Fujimori, Pedro Castillo (înlăturat de la putere în decembrie 2022, acuzat de tentativă de lovitură de stat) și se pregătește sosirea lui Alberto Toledo, ce va fi extrădat din SUA. Prin închisoarea cu pricina au mai trecut Ollanta Humala și Pedro Pablo Kuczysnki (plasat apoi sub arest la domiciliu, din cauza sănătății precare). Fostul președinte Alan Garcia s-a sinucis înainte de a ajunge la închisoare. Cu excepția lui Alberto Fujimori (dictatorul neoliberal din anii 1990) și a lui Pedro Castillo (președintele marxist îndepărtat în 2022), președinții peruani închiși au avut legătură cu marea schemă de corupție a companiei braziliene Odebrecht, care a dat mite de aproape un miliard de dolari liderilor din America Latină, în perioada 2000-2015.
