Ilie Vasile Sîrbu (AUR): „Farmecul și frumusețea Timișoarei date la schimb pentru București”
Într-o perioadă în care tot mai mulți timișoreni își exprimă nemulțumirea față de starea orașului, consilierul local AUR, Ilie Vasile Sîrbu, se distinge printr-o poziție fermă, articulată și sensibilă la identitatea urbană a Timișoarei.
Mesajul său public, devenit viral pe rețelele de socializare, nu este doar o critică la adresa administrației Fritz, ci un apel emoționant și profund pentru recuperarea respectului față de spațiul public, memorie și frumusețea urbană.
„Farmecul și frumusețea Timișoarei date la schimb pentru București”, scrie Sîrbu, într-o frază-simbol care sintetizează o stare de spirit tot mai prezentă în rândul locuitorilor.
Consilierul AUR nu se limitează la reproșuri politice, ci construiește o diagnosticare atentă a degradării urbane, nu doar fizice, ci și simbolice a Timișoarei. Tonul său este poetic, dar analiza este tăioasă și lucidă:
„Frumusețea nu pleacă brusc. Pleacă în etape. Se retrage mai întâi din gesturi, apoi din detalii, iar în cele din urmă din întreg. Așa a plecat și din Timișoara. A fost alungată nu de lipsa banilor, ci de lipsa viziunii. Nu de secetă, ci de indiferență. Ce a rămas în loc? Un PR de joasă speță, o spoială de cuvinte care încearcă să acopere ceea ce nu poate fi ascuns: degradarea vizibilă, tăcerea administrativă, estetica abandonului.”
Cu o observație rar întâlnită în discursul politic local, Ilie Vasile Sîrbu face legătura dintre starea spațiilor verzi și nivelul de implicare al administrației. Nu doar parcurile sunt neîngrijite, ci spiritul comunității este lăsat să se stingă:
„Parcurile nu mint. Ele sunt oglinzi ale spiritului celor care conduc. Astăzi, ele arată ca niște pajiști părăsite, arse de soare, ca și cum canalul Bega nu ar exista. Lipsa de apă nu e naturală. E o alegere. Lipsa de curățenie nu e inevitabilă. E o decizie. Lipsa de grijă e o declarație nerostită.”
Demersul său nu este o simplă poziție de opoziție, ci o declarație de principii. El reamintește administrației și cetățenilor că frumosul urban nu este un moft, ci o obligație morală și civică:
„Cei care conduc Timișoara astăzi par să nu înțeleagă sensul profund al frumosului urban: că el nu e un moft, ci o formă de respect față de cetățeni, față de memorie, față de viitor. Când în fântânile de pe malurile Begăi domină indiferența amestecată cu mătasea broaștei, când băncile devin scânduri scrijelite și arse de soare, când centrul orașului însuși cade victimă indiferenței, nu mai vorbim despre neputință, ci despre nepăsare ridicată la rang de politică.”
În final, Ilie Vasile Sîrbu transmite poate cel mai important mesaj pentru clasa politică locală: nu lipsa resurselor este cauza degradării, ci absența grijii și a voinței reale.
„Frumosul cere educație. Eleganța cere spirit. Curățenia cere voință. Ori tocmai aceste trei lucruri lipsesc flagrant din ecuația actualei administrații. Și poate că aici e adevărata tragedie: nu că s-au uscat trandafirii din parc, ci că nimeni nu mai simte nevoia să-i ude.”
Declarația lui Sîrbu nu este doar o critică, ci un semnal civic: că abandonul nu este inevitabil și că o Timișoară curată, demnă și vie este posibilă, dacă este apărată de oameni care mai simt nevoia să ude trandafirii.
