„România a știut să creeze și poate să o facă din nou.” Declarația lui Marius Lulea vine ca un apel direct la luciditate și responsabilitate economică. Într-o țară care a construit zeci de ani o economie reală, cu fabrici, uzine, rețele integrate și sate prospere, astăzi statul român refuză să cumpere chiar ceea ce se produce pe teritoriul său.
„Astăzi producem material rulant și gașca toxică de la PSD-PNL-UDMR-USR refuză să cumpere din țară.” Deși avem capacitate internă pentru producția de locomotive, vagoane, mobilă și chiar fregate, statul preferă să importe. „Dăm copiilor mere importate din Polonia, cumpărăm fregate din Franța deși avem șantiere încă în România…”
Această atitudine nu este întâmplătoare, ci parte a unei lipse cronice de viziune și de patriotism economic. „La noi se fură și se improvizează, nu există nicio strategie, asta dacă furtul nu îl considerăm planificare.” În timp ce alte țări — Olanda, Coreea de Sud, Japonia sau SUA, planifică economia pe termen lung, în România domnește haosul și servilismul economic.
Marius Lulea susține fără echivoc economia planificată, dar nu cea dictată de statul corupt, ci una privată, organizată strategic, „prin fonduri de investiții și conglomerate care gândesc în termeni de securitate economică, lanțuri de producție și control al resurselor.”
„România nu are voie să rămână o colonie de consum.” Soluția nu este în mâna clasei politice actuale, ci într-un parteneriat național între antreprenori, profesioniști și administrație. Pentru ca România să redevină o țară care produce și trăiește din munca sa, nu din importuri și datorii.
