Prin atacul său din Biroul Oval la adresa liderului ucrainean, Donald Trump arată mai clar ca nicicând că îi pasă mai mult de putere decât de prieteni. El trimite astfel un mesaj înfricoșător aliaților SUA de pretutindeni.
În cele opt decenii care s-au scurs de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Statele Unite au încercat să conducă ordinea globală, prin promovarea normelor internaționale și prin asigurarea securității democrațiilor din Europa și Asia de Est, precum și a monarhiilor arabe, bogate în petrol, din zona Golfului.
Autoproclamați „lideri ai lumii libere”, președinții americani au renunțat sau au mai slăbit în trecut din sprijinul acordat partenerilor care depindeau de SUA, inclusiv în Afganistan, în Vietnamul de Sud și – atunci când au stabilit relații cu Beijingul – în Taiwan.
Cu toate acestea, au existat puține precedente pentru ruptura dramatică, apărută de nicăieri, vinerea trecută, în Biroul Oval, în momentul în care Trump și vicepreședintele JD Vance s-au năpustit asupra președintelui ucrainean, Volodimir Zelenski, liderul rezistenței contra invaziei rusești, care s-a bazat, timp de trei ani, pe armamentul occidental pentru a opri armata lui Putin.
Vance l-a acuzat pe Zelenski de ingratitudine pentru miliardele de dolari primite din partea SUA sub formă de asistență militară, iar Trump a scos în evidență slăbiciunea aliatului american, spunându-i furios: „Nu ai nicio carte în mână!”.
Cu câteva zile înainte, Trump avertizase că se va „rupe decisiv” de politica externă a SUA din trecut, pe care a descris-o drept „prostească” și responsabilă pentru „moartea multor, multor oameni”.
La rândul lui, secretarul de stat, Marco Rubio, a cerut Statelor Unite să acționeze după modelul Rusiei și al Chinei, urmărind în primul rând propriul interes, într-o manieră care contrastează cu strategia fostului președinte, Joe Biden, cel care a acordat prioritate alianțelor ca multiplicator de forță pentru influența SUA.
„Trădarea supremă”. Reinterpretarea democrației
Mult timp, Trump i-a descris pe aliații NATO drept concurenți comerciali, care profită de pe urma armatei SUA, deși săptămâna trecută și-a exprimat sprijinul pentru angajamentul de apărare reciprocă al alianței transatlantice.
El l-a calificat pe Zelenski drept „dictator”, deoarece nu a organizat alegeri de la invazia Rusiei, lăudându-l în același timp pe Vladimir Putin, cel care a fost președinte sau prim-ministru al Rusiei timp de 25 de ani, reprimând total opoziția din țara sa.
Trump a refuzat, de asemenea, să excludă utilizarea forței militare pentru a cuceri Groenlanda și Canalul Panama, afirmând că Statele Unite ar trebui să ia ceea ce vor, într-o poziție care coincide cu cea a Moscovei.
În timp ce conceptul apărării democrației de către Washington „a fost, pe bună dreptate, acuzat de ipocrizie, acum nu mai există nici măcar pretenția ca Statele Unite să susțină aceste valori”, remarca recent Max Bergmann, director al programului „Europa, Rusia și Eurasia” la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale.
„Cred că acest lucru va fi foarte rău pentru democrațiile emergente din întreaga lume, pentru mișcările democratice și pentru drepturile omului. Deci, cred că aceasta este o schimbare foarte profundă în ordinea globală internațională”, a mai spus el.
Bergmann este de părere că Trump oferă, de asemenea, o „deschidere reală” pentru rivala China.
„Statele Unite au încercat să convingă țările că, atunci când faci afaceri cu China, China te-ar putea trăda”, a precizat Bergmann, într-un interviu acordat AFP.
„Ei bine, iată că Statele Unite comit, în esență, trădarea supremă, sau schimbă complet tabăra, și încetează să mai sprijine o democrație aflată în război”, a adăugat el.
Politica șantajului
La scurt timp după atacul asupra lui Zelenski din Biroul Oval, liderii de la Bruxelles au vorbit despre creșterea apărării europene, fără a lua în calcul Statele Unite. Ministrul german de Externe, Annalena Baerbock, a declarat că „a început o nouă eră a infamiei”, după scena „incalificabilă” de la Casa Albă.
Țările care vor resimți cel mai serios lovitura schimbării de viziune în politica externă a Casei Albe nu sunt puține. Între acestea se numără fostele state din blocul sovietic, care au aderat cu nerăbdare la NATO ca protecție contra Moscovei, precum și Taiwanul, democrația autoguvernată, revendicată de Beijing.
Trump a declarat la începutul săptămânii că o invazie chineză ar fi un „eveniment catastrofal”, în timp ce gigantul taiwanez TSMC, producător de cipuri, anunța investiții de 100 de miliarde de dolari în Statele Unite.
Iar taiwanezii au toate motivele să fie neliniștiți. Spre deosebire de Ucraina, care are sprijin din partea aproape întregii Europe, Taiwanul se bazează exclusiv pe Statele Unite, atunci când vine vorba despre înarmare.
Concomitent, mizele economice determină situații diferite în cazul Ucrainei și în cel al Taiwanului, în condițiile în care insula autonomă este cel mai important producător de cipuri din lume și un investitor major pe piața din SUA.
În logica lui Trump, exprimată în timpul scurtei sale întâlniri cu Zelenski, „Taiwanul are cărți”, însuși președintele SUA afirmând, luni, că afacerea TSMC ar putea atenua ușor pericolul chinez.
De altfel, Trump a utilizat strategia menținerii incertitudinii în privința asigurării protecției americane pentru aliații SUA și în timpul primului său mandat. În pofida faptului că a criticat Europa, el a crescut de fapt numărul trupelor americane pe Bătrânul Continent.
Chiar dacă limbajul lui Trump poate fi interpretat în moduri diferite, ceea ce contează cu adevărat este, în cele din urmă, ceea ce liderul american decide în privința forțelor SUA.
Cu toate acestea, având în spate forța celei mai mari puteri militare a lumii, stilul tranzacțional al liderului miliardar de la Casa Albă aduce tot mai mult cu un șantaj aplicat fără discernământ, indiferent de prieteniile și alianțele avute până acum de Statele Unite.
