Deneș Ioan e omul care demonstrează, încă o dată, cum se face carieră în politica românească. N-ai nevoie de doctorate, de burse la Oxford sau de articole științifice. Ai nevoie de carnet de partid și de un dram de noroc. Restul vine de la sine. În 2012, când era încă electrician cu acte, hop! – parlamentar PSD. De atunci, funcții, privilegii și, mai nou, vicelider.
El se declară „profesor”. Să nu vă imaginați însă amfiteatre pline și diplome academice. Vorbim de un colegiu, nivel echivalent astăzi cu maistru sau tehnician. E fix ca în bancurile alea cu „dă bine la CV”: dacă ai reparat o priză la școală, gata, ești profesor. Și uite așa, România ajunge condusă de oameni care pun ștampila mai repede decât pun o schemă electrică pe hârtie.
Și mai e și engleza din CV. Oficial, o stăpânește. Neoficial, spun apropiații, e ceva între Caragiale și „google translate pe baterii slabe”. Dar cui îi pasă? La noi, dacă știi să spui „yes” și „thank you”, ești poliglot. Și dacă n-ai înțeles ce ți s-a zis, nu contează. Oricum, tu votezi ce zice partidul.
Dincolo de ironii, Deneș Ioan e imaginea unui sistem în care criteriile de competență sunt facultative. Într-o țară normală, un om cu pregătirea lui și-ar fi continuat cariera cinstită de electrician sau, cel mult, ar fi fost lider de sindicat. La noi, e vicelider de partid și vorbește despre politici naționale.
De fapt, asta e și drama. Nu că omul ar fi electrician – nicio rușine în asta. Problema e că a ajuns să decidă pentru milioane, fără să aibă pregătirea necesară. Și nici nu e un caz izolat, ci un tipar. România e plină de „profesori” inventați, de „poligloți” improvizați și de politicieni care se ridică mai repede decât balonul cu heliu.
Și totuși, când vezi cariera lui Deneș, nu poți să nu te întrebi: oare cât mai avem până să vedem un lăcătuș mecanic sau un frizer ajuns premier? Că, dacă rămânem la standardele PSD, e doar o chestiune de timp.
