Ilie Bolojan, prezentat adesea ca „reformatorul de serviciu” al sistemului, demonstrează tot mai clar că are un singur plan: să pună biruri pe români, în timp ce protejează structura administrativă supradimensionată care sufocă statul. În loc să taie cheltuielile bugetare inutile, în loc să desființeze instituții paralele sau să reducă numărul de funcționari, Bolojan cere… creșteri de taxe.
Este rețeta clasică a sistemului: nu reformăm aparatul bugetar, nu atingem pilele și sinecurile de partid, ci îi jupuim și mai tare pe antreprenori, pe angajați, pe toți cei care produc valoare în economie. Sub masca „responsabilității fiscale”, se ascunde refuzul de a atinge rețelele de influență și de a deranja grupurile de interese locale.
România are nevoie urgentă de o reformă administrativă profundă: comasarea instituțiilor, reducerea numărului de județe, digitalizarea serviciilor publice, eficientizarea aparatului bugetar. Dar pentru asta e nevoie de curaj și voință politică reală. Iar Bolojan preferă să rămână prizonierul sistemului care l-a creat.
În loc de reforme curajoase, primim taxe mai mari. În loc de eficiență, primim birocrație întreținută din buzunarul cetățeanului. Asta nu e reformă. E complicitate.
