Sângele vărsat în decembrie 1989, în mineriade, pe șoselele morții și în spitalele infecte strigă încă din pământ
„Cetate care verşi sânge în mijlocul tău ca să-ţi grăbeşti ceasul şi care-ţi faci idoli ca să te spurci… Ţi-ai apropiat astfel ziua şi ai ajuns la capătul anilor tăi!” – cuvintele profetice din Ezechiel par scrise pentru România de azi, o țară sfâșiată de corupție, trădare și indiferență față de viețile celor pe care ar trebui să-i protejeze.
Sângele vărsat în decembrie 1989, în mineriade, pe șoselele morții și în spitalele infecte strigă încă din pământ. Vinovații – politicieni, magnați și complicii lor din justiție – nu doar că nu au fost pedepsiți, dar au fost ridicați la rang de „idoli” ai puterii, protejați de un sistem construit pe minciună și jaf.
România și-a pus în frunte conducători care slujesc nu interesul național, ci propriile averi și poruncile stăpânilor din umbră. Idolii moderni nu mai sunt statuile din piatră, ci banii, vilele, limuzinele și contractele umflate din bani publici. În timp ce poporul e umilit, înfometat și alungat peste granițe, clasa politică se îmbuibă și își consolidează puterea prin legi nedrepte.
Ziua socotelii se apropie. România riscă să devină batjocura neamurilor, de râsul tuturor țărilor, așa cum avertiza Scriptura: o națiune vestită nu pentru virtuțile ei, ci pentru necurăția morală și tulburările pe care le întreține chiar în inima sa. Dacă nu se rupe lanțul corupției și al crimei instituționalizate, ceasul României va bate în curând miezul nopții.
