„Suflețel” alias Marius Stoica și dosarul de un miliard

Cum se îngroapă cea mai mare anchetă din energie și cine sunt oamenii din umbra ei.
O anchetă despre Marius Stoica, personajul pe care surse din lumea anchetelor îl descriu drept „ofițerul acoperit” din spatele „băieților deștepți” din energie

În energia românească, personajele de la suprafață sunt companiile și directorii lor. Sub ele, însă, există de zeci de ani un strat care nu apare în nicio organigramă: fixerii. Oameni fără funcție vizibilă, dar cu o singură specialitate — să rezolve. Să închidă un dosar. Să mute o anchetă pe un birou prietenos. Să transforme o prescripție într-un „nu există probe”. Numele care circulă, pe surse, în legătură cu îngroparea celui mai mare dosar de evaziune și spălare de bani din energia de după 1989 este unul singur, șoptit cu o poreclă aproape duioasă: Suflețel. Pe acte, ar fi vorba despre Marius Stoica. În jurul acestui nume s-au adunat afirmații extrem de grave — că ar fi un colaborator acoperit al serviciilor, că ar fi „protectorul” oamenilor care au stors statul prin energie

„Băieții deștepți din energie”: de unde vine sintagma

Ca să înțelegi rolul atribuit lui Suflețel, trebuie să înțelegi mai întâi lumea în care se învârte. Sintagma „băieții deștepți din energie” descrie un mecanism simplu și devastator: traderi privați care cumpărau energie ieftină, pe contracte preferențiale, direct de la marile companii de stat — în special de la Hidroelectrica, cel mai ieftin producător — și o revindeau scump pe piață, lăsând statul cu paguba.
Arhetipul acestui model este Bogdan Nicolae Buzăianu și compania pe care a controlat-o, Energy Holding. În 2004, Energy Holding a încheiat cu Hidroelectrica cel mai mare contract de energie din acea perioadă, cu o valoare a energiei tranzacționate de aproape un miliard de dolari — mai mult de 1% din PIB-ul României de atunci. Pentru un singur contract privat, semnat cu o companie de stat, e o cifră amețitoare.
Abia mult mai târziu, în 2015, administratorul judiciar Euro Insol a denunțat contractul, decizie confirmată definitiv de Curtea de Apel București. Doar din ruperea acelei înțelegeri, Hidroelectrica a recuperat venituri suplimentare de peste 550 de milioane de lei — o ilustrare seacă a cât pierdea statul cât timp contractul a funcționat. Energy Holding a intrat în insolvență în 2017.

Un detaliu spune totul despre cum a fost gândit din start „blindajul”: Buzăianu a obținut, în 2008, cetățenia elvețiană, renunțând la cea română — un pas care a îngreunat ulterior orice tentativă de anchetare. Iar în acționariatul Energy Holding, numele lui apare, la Registrul Comerțului, doar în 2003–2004, cu un modest 5%; restul, 95%, era deținut de o firmă din Elveția, Energy Consult, din Fribourg. Paravanul a fost ridicat devreme și cu grijă.

Dosarul de un miliard care se face scrum

Pe 30 decembrie 2014, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București s-a sesizat din oficiu cu privire la evaziune fiscală în cazul Energy Holding. A urmat un dosar uriaș, mutat în 2016 la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Acuzațiile aduse lui Buzăianu erau pe măsura companiei: instigare la evaziune fiscală, rambursare ilegală de TVA de peste 17 milioane de lei, instigare la delapidarea propriei firme cu aproape 64 de milioane de lei și instigare la spălare de bani.

Ancheta a înaintat, însă, „precum un melc” — expresia se potrivește perfect celor unsprezece ani scurși de la sesizare. Suficient cât, la finalul lui 2024, totul să se prăbușească într-un singur act: pe 5 decembrie 2024, Secția de Urmărire Penală a Parchetului General a emis o ordonanță de clasare. Motivele? Pentru o parte din fapte — prescripția răspunderii penale. Pentru altele — lipsa probelor. În limbajul procurorilor, după epuizarea mijloacelor de probă nu au rezultat dovezi care, dincolo de orice îndoială rezonabilă, să confirme elementele infracțiunilor. Tradus: dosarul s-a închis.

Aici intervine o subtilitate juridică pe care un cititor grăbit o ratează, dar care explică totul. Buzăianu a contestat clasarea — nu pentru că ar vrea continuarea anchetei, ci invers. Pentru două dintre fapte (instigarea la delapidare și la spălare de bani), procurorul a clasat pe prescripție; Buzăianu vrea clasarea pe lipsă de probe. Diferența nu e cosmetică: dacă rămâne prescripția, el ar putea fi obligat să achite prejudiciul imens; dacă obține „lipsa de probe”, scapă inclusiv de plată. Cu alte cuvinte, lupta din instanță nu e despre vinovăție, ci despre bani.

Între timp, măsurile asigurătorii arată anvergura averii: pe bunuri imobile ale lui Buzăianu, dar și pe bijuteriile companiei — un avion business jet Bombardier Challenger CL-600 evaluat la circa 6 milioane de euro, o șalupă sport și mai multe autoturisme. Iar pe un fir paralel, Parchetul i-a trimis deja în judecată pentru delapidare pe oameni din anturajul lui Buzăianu — fostul administrator Costin Răducu Alexandrescu și Lavinia Țicu —, cu un sechestru cerut până la 59,4 milioane de lei.

Cum a reușit Buzăianu să traverseze un deceniu de anchetă fără zgârieturi? Un element documentat oferă o cheie: el a avut, în mai multe dosare, rolul de martor sub acoperire (cu nume de cod) și de denunțător — ceea ce, în practica sistemului, funcționează ca un „certificat de bună purtare”. Cine ajută ancheta, e ajutat.

Numele din ordonanța DNA: Constantin Marius Stoica

Până aici, totul e fapt. Acum intrăm pe terenul unde numele „Suflețel” se intersectează cu acte oficiale — și unde trebuie maximă precizie. Există un document de parchet în care numele apare. Într-o ordonanță de disjungere din 8 decembrie 2014, semnată de șeful Secției I a DNA de atunci, Gheorghe Popovici, și de adjunctul Dănuț Volintiru — desprinsă din dosarul în care fusese arestată fosta șefă a DIICOT, Alina Bica — figurează, alături de oameni de afaceri grei precum Ioan Niculae, Ovidiu Tender, Bogdan Buzăianu și Alin Cocoș, și numele unui „Constantin Marius Stoica”.

Potrivit procurorilor citați în acel document, în mai 2013 Stoica ar fi intervenit la șeful ANAF de atunci, Șerban Pop, și la un director general adjunct al administrării marilor contribuabili, pentru a declanșa controale fiscale menite să scoată de pe piață firme concurente — sunt menționate Sensiblu și Syco. Tot el ar fi încercat să facă trafic de influență asupra Alinei Bica, prin intermediul unui consilier al acesteia, pentru o soluție favorabilă.

„Suflețel” — ce se spune pe surse

Stoica este poreclit în cercul lui Buzăianu „007″ sau „Suflețel”. Tot pe surse, ar fi un colaborator acoperit al fostei unități militare UM 0215 — serviciul cunoscut sub porecla „Doi și-un sfert” — și ar fi fost, din 2005, principalul om prin care Buzăianu și-ar fi rezolvat problemele cu anchete, procurori și judecători. Tot pe surse este descris și un episod spectaculos: în august 2014, o echipă de procurori și ofițeri ar fi mers pe pista Aeroportului Mihail Kogălniceanu din Constanța, la un avion privat în care se afla Buzăianu, pentru a-l „debrief-a” și a-l pune să dea o serie de denunțuri.

Verdict

Cea mai mare anchetă din energia românească riscă să se transforme în praf nu printr-o achitare răsunătoare, ci prin tăcere: prescripții, amânări, o ordonanță de clasare semnată într-o iarnă în care toată lumea privea în altă parte. Iar în spatele acestei tăceri, surse din lumea anchetelor indică un personaj fără funcție și fără chip public — „Suflețel”.

Ce putem afirma cu certitudine este că mecanismul prin care dosarele grele se sting există, are nume și are condamnări.