În timp ce alte state își sprijină industria navală, statul român își sabotează propriile șantiere. Guvernul refuză sistematic să comande nave de la șantierele navale românești, preferând să importe corvete, remorchere și vase de transport construite în alte țări. În loc să susțină producția locală și să creeze locuri de muncă, banii românilor pleacă peste graniță.
România are tradiție, ingineri, muncitori calificați și capacități moderne la Mangalia, Brăila, Galați sau Tulcea. Totuși, aceste șantiere sunt lăsate să moară lent, fără comenzi de stat, fără investiții și fără o strategie industrială națională.
Ipocrizia guvernanților este uriașă: vorbesc despre „patriotism economic” și „susținerea industriei românești”, dar contractele merg către firme străine. Aceasta nu este neputință, este trădare economică.
O țară care nu își construiește singură navele nu are nici economie, nici suveranitate. România ar putea fi un jucător regional în construcția navală, dar pentru asta ar trebui un stat care să creadă în propriii săi oameni — nu unul care își vinde industria bucată cu bucată.
