Spionul Vadim Benyatov, protejat de Washington. De ce refuză americanii să îl extrădeze pe bancherul condamnat în România pentru „privatizări strategice”

Autoritățile de la Washington au refuzat extrădarea în România a spionului Vadim Benyatov – cu o pedeapsă definitivă de 4 ani și 6 luni de închisoare în Dosarul privatizărilor strategice. Motivul invocat a fost că infracțiunea pentru care a fost condamnat Benyatov (instigare la divulgare de secrete), nu are corespondență în legislația SUA, ignorând că pedeapsa acestuia lui include și infracțiunea de constituire de grup infracțional organizat, sancționată și de Codul penal american.

Prescripția executării unei pedepse se calculează prin adăugarea a 5 ani la condamnarea deja pronunțată. Cursul prescripției condamnării lui Vadim Benyatov a fost întrerupt pe data de 12 decembrie 2017, de când a început să curgă un nou termen de stingere a  urmăririi executării pedepsei, care expiră pe 11 iunie 2027, așa cum rezultă din ultima hotărâre pronunțată de Tribunalul București. În schimb, Vadim Benyatov argumenta în ultima contestație la executare că prescripția s-ar fi împlinit la data de 27 septembrie 2024. Vadim Benyatov a fost trimis în judecată în România în 2007, în dosarul cunoscut ca „Privatizările Strategice”. Procurorii l-au acuzat de spionaj, subminarea economiei naționale și constituirea unui grup infracțional organizat. 

Mai exact, bancherul de origine azeră a coordonat un grup de consultanți care a obținut și divulgat informații secrete din domeniul energetic și al privatizărilor unor companii strategice precum Poșta Română, Petrom sau Electrica Muntenia Sud, plus alte societăți de interes național. În același dosar au fost deferiți justiției și foștii miniștri Codruț Sereș (Economie) și Zolt Nagy (Comunicații), alături de alți funcționari publici, fiind acuzați că au acționat împotriva intereselor statului român. Sereș și Nagy au fost judecați și apoi găsiți vinovați pentru abuz în serviciu, trădare prin transmitere de secrete și aderare la un grup infracțional în legătură cu furnizarea de informații sensibile către trei consultanți străini: Stamen Stanchev, Vadim Benyatov și Michal Susak – acuzați, la rândul lor, de spionaj. Ultimii trei au fugit din țară înainte de finalizarea procesului. Vadim Benyatov, tot timpul cu un pas în fața autorităților din România Ulterior, Vadim Benyatov a fost identificat în Marea Britanie, Cehia, Franța, Italia și SUA, însă autoritățile din aceste state l-au eliberat de fiecare dată și au comunicat că refuză extrădarea lui. De atunci, Vadim Benyatov tot încearcă, prin avocați, să scape de pedeapsă. Ultimul lui demers juridic este o contestație la executare depusă la Tribunalul București și respinsă pe fond, pe data de 6 mai 2025. Procesul continuă la Curtea de Apel București, unde are termen pe 2 februarie 2026. Libertatea a consultat Hotărârea nr. 524/2025 a Tribunalului București pentru a reconstitui parcursul fugii lui Vadim Benyatov.

În urma condamnării, pe numele lui spionului a fost emis un mandat european de arestare pe data de 29 ianuarie 2015, însă acesta a fost tot timpul cu un pas înainte autorităților. „La data de 10.02.2015, prin mesajul nr. 1752043/NEC/CPP, Biroul Naţional INTERPOL  a informat instanţa de executare că petentul condamnat a fost localizat în Marea Britanie, procedându-se la transmiterea mandatului european de arestare nr. 21/29.01.2015 tradus în limba engleză. Văzând conţinutul corespondenței de tip e-mail dintre Biroul Naţional INTERPOL şi INTERPOL Manchester, instanţa constată că autorităţile britanice nu au realizat o localizare efectivă a condamnatului, existând doar o suspiciune că o persoană aflată în Marea Britanie ar putea fi condamnatul (a possible match to a subject in the UK), sens în care au solicitat traducerea în limba engleză a mandatului european de arestare şi amprentele persoanei căutate. Ulterior INTERPOL Manchester nu a confirmat identificarea sau localizarea efectivă a condamnatului. Potrivit comunicării efectuate de Biroul SIRENE din data de 16.02.2015, mandatul european de arestare nr. 21/29.01.2015 a constituit temei legal pentru introducerea unei semnalări în Sistemul de Informaţii Schengen (SIS) de tip art. 26 din Decizia Cadru 2002/584/JAI – arestare în vederea predării către România”, reține Tribunalul București. La data de 27 februarie 2015, Vadim Benyatov a fost localizat în Cehia. Oficial, cehii au comunicat că refuză să-l predea pe spion abia pe 14 noiembrie 2017, o lună mai târziu fiind identificat în SUA. „La data de 08.12.2017, Biroul Naţional INTERPOL a transmis instanţei de executare, prin mesajul cu numărul de referință 1752043/NEC/08.12.2017, că potrivit informațiilor obţinute de la Biroul Central Naţional INTERPOL Washington numitul (Benyatov Vadim Don – n.r.) a fost localizat în SUA (…). Deoarece acesta are reşedinţa permanentă în SUA, conform legislaţiei americane, nu pot fi furnizate date exacte privind adresa acestuia. Biroul Central Naţional INTERPOL Washington a pus în vedere autorităţilor judiciare române posibilitatea de transmite cererea de arestare provizorie însoţită de cererea de extrădare prin canalele diplomatice. S-a mai menţionat că numai după transmiterea cererii de arestare provizorie de către autorităţile române va face cunoscută adresa de reşedinţă şi situaţia juridică a condamnatului Departamentului de Justiţie al  SUA. În baza acestei sesizări s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia I Penală dosarul (…)  având ca obiect extrădare activă privind pe (Benyatov Vadim Don – n.r.).

În cadrul dosarului (…) s-a emis, în data de 12.12.2017, cererea de arestare provizorie în vederea extrădării a condamnatului (Benyatov Vadim Don – n.r.), care prin intermediul Ministerului Justiţiei a fost transmisă Departamentului de Justiţie al SUA. Prin încheierea din 12.12.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia I Penală (…) s-a propus extrădarea condamnatului (Benyatov Vadim Don – n.r.), în scopul executării MEPI nr. 327/27.01.2015”, se arată în documentele instanței. În timp ce România făcea demersuri pe lângă autoritățile de la Washington, Vadim Benyatov a fost reținut în Italia pe data de 3 martie 2018. A fost deschisă o nouă procedură de cooperare, însă italienii au comunicat că refuză extrădarea acestuia pe 2 martie 2020. „La data de 28.05.2019, Biroul Naţional INTERPOL, prin mesajul nr. 1752043/NEC, a transmis instanţei de executare că prin decizia Comisiei de Control a Fişierelor INTERPOL pronunţată în cadrul sesiunii din perioada 15-19 aprilie 2019, s-a stabilit că procesarea datelor personale privindu-l pe numitul (Benyatov Vadim Don – n.r.) nu este în concordanţă cu regulile de procesare a datelor cu caracter personal prin INTERPOL și, în consecinţă, structura (…) a decis ştergerea notiţei roşii din Biroul Național de date INTERPOL.

Astfel, Biroul Național INTERPOL comunică, prin aceeaşi notă informativă, că urmare a decizie Comisiei sus-menţionate, numitul (Benyatov Vadim Don – n.r.) nu mai figurează urmărit internațional prin INTERPOL, iar schimbul de date şi informaţii prin acest canal de comunicaţie nu se va mai putea efectua. S-a menţionat, în schimb, că persoana căutată rămâne urmărită internaţional în vederea arestării în baza alertei de tip art. 26 în Sistemul de Informaţii Schengen (SIS)”, notează judecătorul de la Tribunalul București. Pe 15 septembrie 2021, Benyatov a fost reținut, a treia oară, în Franța. Curtea Apel Aix En Provence a hotărât, pe 9 februarie 2022, să respingă solicitarea autorităților române de a-l preda pe bancher. Într-un final, prin nota diplomatică înaintată la data de 11 iunie 2024 de Departamentul de Stat, SUA a comunicat refuzul extrădării condamnatului cu motivarea că nu este îndeplinită condiția dublei incriminări din Tratatul de extrădare dintre Statele Unite ale Americii și România.

Tribunalul București: Pedeapsa lui Vadim Benyatov nu s-a prescris Pe data de 6 mai 2025, Tribunalul București a respins ultima contestație la executare formulată de Vadim Benyatov și a stabilit că pedeapsa acestuia nu s-a prescris cum susținea acesta. Iată argumentele judecătorului din Hotărârea nr. 524/2025:  „Transmiterea directă a mandatului european de arestare emis de autorităţile române către autorităţile judiciare ale altui stat membru, pe teritoriul căruia a fost localizată persoana, indiferent dacă aceasta este sau nu arestată provizoriu în vederea predării, are efect de întrerupere a prescripţiei executării pedepsei. Nu produce efect întreruptiv de prescripţie transmiterea mandatului european de arestare prin difuzare. (…) Cererea de extrădare poate fi formulată/depusă numai în condiţiile în care persoana solicitată este localizată și statul de executare a cererii este, prin urmare, cunoscut.

Per a contrario, atât timp cât persoana solicitată care se sustrage de la urmărirea penală sau de la executare nu este localizată, devine funcţională instituţia urmăririi internaţionale în vederea extrădării, emiţându-se mandat în acest sens, fără însă a se putea susţine că emiterea și difuzarea unui asemenea mandat ar genera întreruperea prescripţiei. (…) În acord cu susţinerile petentului, valorificând considerentele şi dispozitivul deciziei precitate, instanţa stabileşte că transmiterea mandatului european de arestare nr. 21/29.01.2015 de către instanţa de executare către INTERPOL Manchester nu a produs un efect întreruptiv al prescripţiei executării pedepsei, în condiţiile în care persoana căutată nu a fost efectiv localizată pe teritoriul Regatului Unit al Marii Britanii. În schimb, (…) instanţa stabileşte că formularea cererii de extrădare adresată SUA, dispusă prin încheierea din data de 12.12.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti (…) a întrerupt cursul prescripţiei executării pedepsei de 4 ani 6 luni închisoare aplicată petentului.  Din această perspectivă, dispoziţiile art. 33 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, sunt neechivoce, voinţa legiuitorului fiind în sensul ca depunerea cererii de extrădare să întrerupă prescripţia neîmplinită anterior, indiferent dacă cererea de extrădare este admisă ori respinsă”, reține Tribunalul București.

Cum l-au protejat Statele Unite pe spionul Vadim Benyatov

Autoritățile de la Washington au respins cererea de extrădare a lui Vadim Benyatov pe motiv că infracțiunea pentru care a fost condamnat în România, respectiv cea de instigare la divulgarea informaţiilor secrete de serviciu, nu are corespondent în legislația SUA. Însă, așa cum arată Tribunalul București, Vadim Benyatov a fost condamnat și pentru constituire de grup infracțional organizat, care are corespondent în legislația SUA, dar pe care americanii nu au mai analizat-o: „Contrar susținerilor apărării, se consideră că a avut loc o localizare efectivă a condamnatului în SUA, însă conform legislaţiei americane, nu au putut fi furnizate date exacte privind adresa acestuia. De altfel, dacă persoana căutată nu ar fi fost localizată pe teritoriul SUA, cererea de extrădare ar fi fost respinsă şi pe acest motiv, însă ulterior transmiterii cererilor de arestare provizorie şi extrădare autorităţile române nu au fost informate cu privire la imposibilitatea localizării persoanei.

Este important de precizat că la baza formulării cererii de extrădare a stat hotărârea de condamnare a petentului pentru comiterea a două infracţiuni, de constituire a unui grup infracţional organizat (…) pentru care s-a aplicat pedeapsa de 3 ani închisoare, şi instigare la divulgarea informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice (…) pentru care s-a aplicat pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare. Cu toate acestea, în nota diplomatică emisă de Departamentul de Stat al SUA prin care se comunică refuzul de predare a condamnatului pentru nerespectarea cerinţei dublei incriminări este analizată doar cea de-a doua infracţiune, de instigare la divulgarea informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice, fără a se face vreo referire la infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, care are corespondent în legislaţia americană – 18 U.S. Code § 371 – Conspiracy to commit offense or to defraud United States.

În aceste circumstanţe, (…) instanţa concluzionează că depunerea cererii de extrădare s-a realizat cu respectarea condiţiilor din Tratatul de extrădare din 10.09.2007 ratificat prin Legea nr. 111/2008, neexistând motive pentru a nu produce efectul întreruptiv de prescripţie reglementat de art. 33 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată. Împrejurarea că între România şi Statele Unite ale Americii este aplicabil Tratatul de extrădare din 10.09.2007 ratificat prin Legea nr. 111/2008, în baza căruia s-a formulat cererea de extrădare, nu exclude de la aplicare dispoziţiile art. 33 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, care au o sferă de reglementare distinctă de cea a Tratatului, cu caracter general aplicabil”, mai arată instanța în documentul citat. Acuzațiile procurorilor în Dosarul privatizărilor strategice Procesul „Privatizărilor strategice” a început în 20 aprilie 2007 doar cu acuzaţii Stamen Stanchev, Mihai Dorinel Mucea şi Mihai Radu Donciu.

Aceştia au fost trimişi în judecată, în 18 aprilie 2007, sub acuzaţiile de constituire a unui grup infracţional organizat cu caracter transnaţional şi spionaj, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat cu caracter transnaţional şi trădare prin transmitere de secrete. În acelaşi timp, s-a dispus judecarea separată a părţii din dosar referitoare la Vadim Benyatov Don. Bancherul de origine azeră a fost trimis în judecată în 13 septembrie 2007 de procurorii DIICOT, fiind acuzat că ar fi luat măsuri în vederea obţinerii de informaţii secrete din domeniul energetic, al economiei naţionale a României, date care ar fi fost de natură să pericliteze securitatea statului.

Pe 30 martie 2009, procurorii DIICOT i-au trimis în judecată şi pe Codruţ Sereş, Zsolt Nagy, Gabor Kerekes, Mircea Călin Flore, Michal Susak şi Mustafa Oral. Potrivit procurorilor DIICOT, în perioada 30 mai 2005 – 21 noiembrie 2006, aceştia au constituit sau aderat la un grup infracţional organizat cu caracter transnaţional, din care au făcut parte şi Vadim Benyatov, Stamen Stanchev, Dorinel Mihai Mucea şi Mihai Radu Donciu, în scopul comiterii unor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material. Cei şase trimişi în judecată în martie 2009 au fost acuzaţi de activităţi ilicite cu caracter penal derulate în legătură cu: privatizarea SC Electrica Muntenia Sud, vânzarea unui pachet de 8% din acţiunile Petrom, procese de privatizare/restructurare a SC Romaero SA Bucureşti şi SC Avioane SA Craiova, aflate în portofoliul MEC-OPSPI, consultanţă în vederea privatizării SN Radiocomunicaţii, adjudecarea licitaţiei pentru asigurarea consultanţei în vederea restructurării şi privatizării CN Poşta Română din portofoliul MCTI, selectarea prin licitaţie a consultantului internaţional pentru listarea la bursă a pachetului de 46% din acţiunile deţinute de statul român la SC Romtelecom SA din portofoliul MCTI. Ulterior, dosarele au fost comasate, cei zece inculpaţi fiind judecaţi, în aceeaşi cauză, de magistraţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Condamnări înjumătățite în Dosarul privatizărilor strategice

Completul de cinci judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a pronunțat, pe data de 27 ianuarie 2015, pedepse reduse până la jumătate pentru majoritatea celor judecați în Dosarul privatizărilor strategice pentru infracțiuni de spionaj și trădare prin transmitere de secrete: Vadim Benyatov a fost condamnat în lipsă la 4 ani şi 6 luni de închisoare cu executare pentru constituire a unui grup infracţional organizat şi divulgare a informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice. La fondul dosarului, Benyatov primise o pedeapsă de 10 ani de închisoare cu executare. Stamen Stanchev a fost condamnat în lipsă la 5 ani şi 2 luni de închisoare cu executare. Instanţa i-a redus astfel pedeapsa primită la fond, de 11 ani de închisoare pentru spionaj şi iniţierea şi sprijinirea unui grup infracţional organizat. Codruţ Sereş a primit 4 ani şi 8 luni de închisoare cu executare, pentru trădare prin transmitere de secrete. Inițial, acesta fusese condamnat la 6 ani. Sereș a fost eliberat condiționat în 11 aprilie 2018, fiind ajutat de prevederile recursului compensatoriu și de faptul că a scris două cărți. Zsolt Nagy a primit 4 ani de închisoare cu executare (pedeapsă redusă de la 5 ani), pentru aderare la un grup infracţional.

Mihai Radu Donciu, fost consilier al șefului Ministerului Comunicațiilor, a primit o pedeapsă de 5 ani de închisoare pentru trădare prin transmitere de secrete (7 ani la fond). Mihai Dorinel Mucea, fost adjunct al şefului Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (OPSPI), a fost condamnat la 4 ani şi 6 luni de închisoare pentru trădare prin transmitere de secrete (6 ani la fond). Michal Susak la 4 ani şi 8 luni de închisoare cu executare. Susak fusese condamnat iniţial la 10 ani de închisoare. Mircea Călin Flore, senior director CSFB Europe Ltd. Londra la data faptelor, cetăţean româno-englez, a primit o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni de închisoare cu executare. La judecarea în primă instanţă, Flore primise o pedeapsă de 9 ani şi 6 luni de închisoare.

Gabor Kerekes a fost condamnat la 4 ani de închisoare cu executare, pedeapsă redusă de la 5 ani de închisoare primită la instanţa de fond, pentru aderare şi sprijinire a unui grup infracţional transnaţional. Mustafa Oral a fost condamnat în lipsă la o pedeapsă de 3 ani de închisoare cu executare. Instanţa de fond îl condamnase pe Mustafa Oral la 5 ani de închisoare, pentru iniţiere şi sprijinire a unui grup infracţional transnaţional.