În România, sistemul politic pare construit special pentru a promova oameni fără competențe reale, dar cu o calitate esențială pentru cei de sus: obediența. Nu se caută profesioniști, nu se caută caractere, nu se caută oameni care au demonstrat ceva în viață. Se caută figuranți dispuși să execute fără să pună întrebări. Așa apar în poziții-cheie personaje cu educație precară, fără viziune, fără cultură instituțională și fără un minim respect pentru responsabilitatea publică.
Logica este simplă: un profesionist incomodă, un om cu coloană vertebrală refuză ordine absurde, un lider adevărat nu acceptă să fie telecomandat. În schimb, non-valorile sunt perfecte pentru sistem. „Să fie obedienți, să se bucure de funcție, să trăiască din ea, să nu comenteze, să nu le ia locul”, acesta e criteriul real de selecție, transmis tacit din generație în generație de politicieni mediocri care își perpetuează dominația.
Consecințele sunt devastatoare: instituții populate cu oameni incapabili, administrații parazitate de indivizi fără expertiză, decizii majore luate de persoane care nu înțeleg nici măcar implicațiile propriilor semnături. Țara se sufocă sub greutatea acestei selecții inverse. În loc să fie motorul modernizării, statul devine adăpostul perfect pentru incompetență și mediocritate. România nu va progresa cât timp meritul rămâne criteriul exclus, iar obediența, criteriul suprem.
