Sergiu Mihalcea (AUR): Nicușor Dan își bate joc de Mihai Eminescu și clădirea unde jurnalistul a fost internat
Mihai Eminescu a fost internat în ultimele sale luni de viață din 1889, la sanatoriul de boli mintale Mărcuța ce a funcționat în cadrul Mănăstirii Mărcuța din Pantelimon. Complexul bisericesc există și astăzi în Pantelimon.
Cu toate că nu mai este mănăstire, dăinuie în continuare biserica veche monument istoric. Alături de biserica veche, la câțiva metri, se găsește clădirea fostului sanatoriu unde Mihail Eminescu a fost internat pe data de 3 februarie 1889. Jurnalistul și omul de cultură Mihail Eminescu avea să moară pe 15 iunie același an. Medicul Alexandru Șuțu, care l-a investigat pe Eminescu a pus diagnosticul citez, de ,,alienație mintală în formă de demență.” După numai două luni de internare, pe 8 aprilie 1889 conducerea sanatoriului de boli mintale Mărcuța face cunoscut faptul că elimină pur și simplu din ospiciu pacientul Mihail Eminescu pentru faptul că nimeni nu îi plătea spitalizarea. Trebuie spus următorul lucru. Ospiciul Mărcuța funcționa cu banii primăriei Capitalei.
Cu toate acestea pacientul Mihail Eminescu a fost scos în stradă într-o situație psihică și mintală gravă. Ceea ce este revoltător trebuie spus: și azi, clădirea lăsată în paragină unde Eminescu a fost internat ultimele luni de viață aparține din informațiile mele tot Primăriei Generale și arc peste timp tot Primăria Generală își bate joc și de clădirea ce poate fi azi monument istoric și muzeu. Această clădire trebuie să revină în proprietatea Bisericii Mărcuța. Este singura instituție capabilă și competentă să reintegreze clădirea în ansamblul istoric – spiritual, să reconsolideze clădirea și să o ofere spre beneficiul întregii societăți sub formă de muzeu. Este un act de responsabilitate față de istorie și față de memoria personalității ce a pus temelia identității românești moderne.
Revenind, În 8 aprilie 1889, conducerea ospiciului Mărcuța alungă pe Eminescu bolnav grav pe motiv că nu-i plătise nimeni întreținerea, iar singurul ce îl tratează cu respect este Alexandru Șuțu care își asumă îngrijirea jurnalistului Eminescu și îl adăpostește în clădirea centrului Caritatea de pe strada Plantelor. Există nenumărate documente ale spitalului Mărcuța și ale epocii despre ceea ce eu afirm aici. Faptul că Eminescu a fost lăsat în stradă și dat afară din spital într-o stare irecuperabilă a fost știre de presă în România lui 1889. Curierul român ziar din Botosani scrie astfel: ,,„Nu se poate ţine-n căutare pe nenorocitul nostru de poet Eminescu, pe motivul că ospiciul nu poate hrăni decât bolnavii a căror întreţinere e plătită de primăria capitalei.“
Această clădire este astăzi într-o stare de degradare de neimaginat. Există mărturia doctorului Pantelimon MiIoșescu ce a scris în epocă un volum numit ,,Mărcuța, de la ospiciul smintitilor la institutul de alienați”. Iată câteva cuvinte despre modul în care se comporta Eminescu în ospiciu cât a fost internat intre 3 februarie – 8 aprilie 1889, citez poetul „mâzgălea zidurile şi ulucile cu bucăţi din poeziile sale şi cu contabilitatea comorilor presupuse ce avea, pentru a cumpăra moşii, cât mai multe moşii, Ipoteştii, lumea întreagă şi chiar institutul Caritatea, al cărui proprietar se credea.
Se socotea Matei Basarab reîncărnat. Poetul spune că are în capul său o mulţime de diamante, din care cauză îi atârnă greu şi atunci când se va însănătoşi va face botanică, zoologie, mineralogie, gramatică chinezească, evreiască, italienească şi sanscrită. Ştie 64 de limbi“. În această stare un primar precum Nicusor Dan azi a consimtit sa fie dat afara din spital Eminescu.
