Cele mai recente evenimente șoviniste s-au manifestat chiar și în sport, săptămâna aceasta, când naționala de hochei a României, alcătuită în mare parte din hocheiști români vorbitori de limbă maghiară, a evoluat la Campionatul Mondial din Slovenia, iar în ultimul meci cu Ungaria, hocheiștii români în loc să cânte imnul României au cântat „imnul Ținutului Secuiesc”, relatează Ciprian Demeter pentru Jurnalul.ro.
Hocheiștii români de vorbitori de limbă maghiară împreună cu ministrul mediului Tánczos Barna au cântat „imnul Ținutului Secuiesc”
Așa-numitul ”Ținut Secuiesc” este un teritoriu românesc ce are în componență pe lângă români, romii și o populație românească vorbitoare de limbă maghiară. Este evident că secuii au fost popor cu o identitate proprie, maghiarizat forţat, cultural şi lingvistic. Deşi, prin tradiţie, adversari ai turcilor otomani care au invadat adesea Transilvania, secuii au nutrit sentimente de frăţietate faţă de turci în pofida religiilor diferite și i-au văzut dintotdeauna ca pe un fel de „frate mai mare regăsit”. Secuii poartă de secole o traumă, justificată prin pierderea identităţii lor ca neam, un fapt despre care nu prea s-a vorbit în ultimele decenii. Recensământul din 1850 a fost cel în care este menționată pentru prima dată “apartenența etnică” la Ungaria.
Și în 2011 s-a petrecut un episod asemănător cu cel amintit anterior, la un meci dintre România și Ungaria, disputat la Miercurea Ciuc, sportivii din naționala de hochei a României cântând imnul Ungariei.
Alt exemplu de acțiuni antiromânești este Palatul Cultural din Arad unde, după restaurare, pe două dintre arcadele de pe bolta Palatului, în locul gravurilor care redau simbolul artelor şi meseriilor, reprezentate prin nişte lire, a fost gravată stema maghiară, fără nicio reacție a autorităților românești.
A venit timpul să luăm atitudine față de aceste acte șoviniste și antiromânești și, în primul rând, să acceptăm realitatea faptului că secuii nu sunt nici maghiari, nici unguri, dar nici români, din păcate pentru ei. Secuii sunt altceva, altă nație despre care nici ei nu știu exact ce sunt.
Încercarea de a-i transforma pe secui în maghiari a fost un proces eșuat și trebuie ca aceștia să învețe să accepte acest adevăr. Inclusiv maghiarii din afara așa-zisului ”Ținut Secuiesc” nu se identifică și nu acceptă aceste acte antiromânești.
Pentru politica de la Budapesta a fost important să-i păstreze de partea lor deoarece puteau fi de ajutor în destabilizarea relațiilor româno-maghiare și, implicit, pentru a reuși anexarea Transilvaniei. Dar secuii de astăzi ar trebui să învețe istoria locului și care au fost relațiile lor cu Ungaria deoarece, la un moment dat, a apărut un proiect maghiar numit ”Occisio Siculorum”,
Adevărații dușmani al maghiarilor nu sunt românii deoarece aceștia sunt un popor tolerant și incapabil de dușmanie, dar adevăratul dușman pentru poporul maghiar este tineretul secuiesc, îndoctrinat politic de anumite cercuri de influențe.
Secuii ar trebui să se întrebe de ce până la Trianon (1920) autoritățile maghiare făceau statistici separate despre secui, neconsiderându-i maghiari. Mai mult, când Ungaria era parte a Imperiului Austro-Ungar maghiarii i-au tratat pe secui cu dușmanie și dispreț, ca pe niște străini, chiar ca pe niște rude îndepărtate, de proastă condiție!
De aceea, a venit momentul ca acești secui să nu se mai declare maghiari. După ce secuii vor învăța adevărata istorie, atunci va interveni o apropiere firească între ei și români, dat fiind că maghiarii i-au trădat pe secui, de-a lungul secolelor!
Secuii au reușit să construiască, pe banii statului român, cât mai multe școli modern utilate și cu excedent de spațiu și personal angajat, fiind cât mai inventivi și mai creativi în materie de antiromânism, de maghiarizare subtilă, chiar sub nasul autorităților românești, preocupate cu alte mize, mai ales de căpătuiala fiecăruia.
Suntem singurul popor european care trăieşte acolo unde s-a născut, când alţii nici nu existau ca popor, iar dacă este mult sau dacă o fi puţin, nu ştiu cât contează în aceste vremuri. Trăim în această Uniune Europeană în care aproape toți ne jignesc şi ne umilesc, pe noi, cei care suntem poporul crescut și educat în spațiul unde ne sunt îngropați străbunii. Mai mult decât atât, suntem primul popor din lume care a folosit scrierea încă de acum 7000 de ani, iar mărturie sunt tăbliţele de la Tărtăria, fapt recunoscut de toţi cei care le-au studiat. Încă din antichitate, nimeni nu a reușit să ne supună grație uniunii. Și atunci de ce ne lăsăm dezbinați astăzi?
De aceea, cred că toate aceste ofense nu sunt aduse doar poporului român, ci și celui maghiar și tuturor celorlalte popoare care au conviețuit pe acest tărâm al toleranței, numit Transilvania, și unde noi toți am avut și încă mai avem un destin și un viitor împreună.
Este momentul ca întreaga clasă politică românească împreună cu Serviciul Român de Informații să ia atitudine împotriva acestor elemente care nu respectă istoria și poporul român, care aduc ofense ireparabile și care, mai mult, sunt interesate de eliminarea românilor ca subiect al istoriei!
Genul acesta de momente determină apropierea dintre naţiuni, creează o legătură inefabilă pe care istoria o poate reda la un moment dat într-un soi de ataşament, însă pentru români şi pentru unguri pot reprezenta momente pe care doar o zvâcnire puternică de umanism şi evoluţie o poate percepe, căci aşa cum spunea Gogol, „nu este legătură mai sfântă decât frăţia dintre oameni. Tatăl îşi iubeşte copilul, mama îşi iubeşte copilul, copilul îşi iubeşte părinţii. Dar ce înseamnă toate acestea, fraţilor? Animalele sălbatice îşi iubesc şi ele copiii. Dar să te înrudeşti prin legătura sufletului, nu numai prin aceea de sânge, iată ce-i este dat numai omului”.
