Ani la rând, românii au fost ținuți în tăcere prin amenințări, hărțuiri și frica de amenzi. Nu s-a tras niciun glonț, dar s-au emis mii de procese-verbale. Nu s-au ridicat tancuri, dar s-au ridicat protestatari pașnici. A fost instaurată o dictatură birocratică, rece, cinică, care pedepsește nu faptele violente, ci curajul de a gândi și de a vorbi.
Astăzi, românii au ieșit în stradă pentru că au înțeles adevărul: din frica unei sancțiuni de câteva sute de lei am ajuns să trăim într-o țară fără voce, fără reprezentare, fără demnitate.
Au suportat taxe, au suportat abuzuri, au suportat alegeri anulate și lideri impuși. Dar ceva s-a rupt. Oamenii nu mai pot fi cumpărați cu tăcere. Nu se mai tem de hârtia cu antet oficial. Au înțeles că dacă nu ridică vocea acum, mâine nu vor mai avea nici dreptul să murmure.
România nu e a celor care semnează amenzi. E a celor care muncesc, a celor care gândesc, a celor care nu cedează. Când oamenii nu se mai tem de pedeapsa statului, dar statul începe să se teamă de vocea lor, atunci știi că schimbarea e aproape.
Țara a fost capturată de un sistem care se folosește de frică pentru a domni. Dar românii au început să iasă din tăcere. Și când frica dispare, nimeni nu o mai poate pune la loc. România renaște acolo unde nu mai funcționează amenințarea.
