Românii au ajuns iobagi la boieri în 2025, la fel ca la 1800 – salarii mizerabile și condiții inumane
În România anului 2025, muncitorii par condamnați să trăiască în aceleași lanțuri ca iobagii de acum două secole: multă muncă, puțină plată și niciun respect pentru demnitatea umană. Cazul fabricii Arctic Găești, unul dintre cele mai cunoscute din industrie, a devenit simbol al exploatării moderne: angajați plătiți cu salarii abia peste minimul pe economie, obligați să reziste la un ritm de producție inuman și să suporte presiuni constante din partea șefilor.
Deși compania raportează profituri de milioane de euro, oamenii care produc efectiv bunurile trăiesc la limita subzistenței. Mulți dintre ei povestesc despre ore suplimentare neplătite, pauze reduse la minimum, dar și despre condiții de muncă ce pun în pericol sănătatea. În loc să fie tratați ca angajați într-o economie europeană, ei sunt reduși la rolul de rotițe consumabile într-un mecanism care îmbogățește doar „boierii” moderni – patronii și acționarii străini.
„E sclavie modernă. Ne cer productivitate ca în Germania, dar ne plătesc ca în Africa. Dacă ridici capul și protestezi, riști să fii dat afară”, mărturisește un muncitor sub protecția anonimatului.
Paradoxul este și mai revoltător: România, membră a Uniunii Europene de aproape 20 de ani, continuă să accepte statutul de colonie economică, unde corporațiile vin, storc resursele umane la preț de nimic și pleacă atunci când găsesc o mână de lucru și mai ieftină.
În timp ce guvernanții se laudă cu „investiții străine record”, realitatea din fabrici arată un tablou feudal: muncitorii – iobagi fără drept de apel, iar patronii – boieri care dictează legile după bunul plac.
România riscă să devină un teren fertil pentru sclavia corporatistă, unde munca românului valorează mai puțin decât o piesă de schimb dintr-o linie de producție.
