Este o realitate pe care o simt toți, de la cel care trăiește dintr-un salariu de 2.500 de lei, până la cei care duc o viață fără griji financiare, cu acces nelimitat la lux și investiții. Dar cum ajung unii să devină mai bogați, iar ceilalți tot mai săraci? Ce mecanisme economice, politice și sociale sunt la mijloc?
Cum își cresc averile bogații din România?
În timp ce majoritatea românilor se zbat să își plătească facturile și să-și întrețină familiile, o elită economică tot mai restrânsă reușește să-și sporească averile într-un ritm accelerat.
Dar cum reușesc aceștia?
Secretul stă în educație financiară, accesul la resurse economice favorabile și, nu în ultimul rând, în legătura strânsă cu mediul politic și instituțiile financiare.
Unul dintre motivele principale este educația. Cei bogați au avut acces, în general, la educație de calitate, fie în școli internaționale, fie prin intermediul unor rețele exclusiviste. Această educație le-a permis să înțeleagă principiile economice de bază și să ia decizii financiare inteligente.
În plus, multe dintre persoanele cu averi considerabile au capitalul necesar pentru a investi în afaceri de succes sau pentru a dobândi active valoroase care le generează venituri pasive. Astfel, averile lor cresc exponențial, în timp ce majoritatea românilor nu au resursele financiare pentru a investi în mod corespunzător.
De asemenea, mai ales în cazul îmbogățirilor peste noapte, este evident că unii așa-ziși afaceriști beneficiază de legături puternice cu autoritățile locale și/sau centrale, ceea ce le permite să câștige contracte favorabile și să aibă acces la diferite investiții și oportunități. Cu alte cuvinte, un sistem favorabil celor care au deja „contactele” necesare creează un cerc vicios, în care cei bogați devin tot mai bogați, iar restul rămân în urmă. Desigur, aceste cazuri nu pot fi văzute drept reprezentative pentru sectorul de business, dar de-a lungul anilor au ieșit la iveală numeroase cazuri de corupție și favoritisme care au generat averi colosale.
De ce sărăcesc majoritatea românilor?
Pe de altă parte, majoritatea românilor se confruntă cu o realitate diferită. Criza economică, inflația, lipsa locurilor de muncă bine plătite și salariile mici sunt doar câțiva dintre factorii care contribuie la sărăcia tot mai accentuată a populației. Multe dintre acestea sunt consecințele unui sistem economic care favorizează capitalismul sălbatic și care nu oferă suficiente oportunități de mobilitate socială.
În primul rând, salariile din România sunt în continuare printre cele mai mici din Uniunea Europeană. Chiar și în cazul celor care au locuri de muncă stabile, venitul lor nu ajunge decât la limită, iar costul vieții crește constant.
Din păcate, fără un acces real la educație de calitate și fără oportunități de formare profesională continuă, majoritatea românilor rămân blocați într-un cerc vicios al sărăciei.
În plus, în multe domenii de activitate, este greu să ajungi la un nivel de salarizare decent fără un „impuls” din partea relațiilor personale sau politice. Așadar, cei care nu fac parte din cercurile influente se confruntă cu șanse reduse de a accede la locuri de muncă bine plătite sau de a-și construi o afacere proprie.
Aceste decalaje economice sunt vizibile la nivelul întregii economii românești, unde multă lume luptă pentru a supraviețui, în timp ce o mică elită prosperă.
Ce putem face pentru a reduce prăpastia?
Problema prăpastiei economice dintre bogați și săraci nu se rezolvă doar prin măsuri economice, ci și printr-o schimbare profundă a sistemului de valori al societății.
Este nevoie de reforme economice care să asigure o distribuție mai echitabilă a resurselor, de o educație accesibilă tuturor și de un sistem de sănătate și de asigurări sociale care să ofere șanse reale celor care nu au resurse financiare.
Oamenii ar trebui să învețe să condamne cu adevărat sărăcia și să nu mai tânjească către statutul de persoană prosperă goală de valoare, goală de conținut real. Societatea, cel puțin tânăra generație, ar trebui educată să tindă mai mult către a fi, decât către a avea și ar trebui învățată să valorizeze oamenii care aduc plusvaloare socială, nu cei ce afișează un nivel de trai pe care adesea nu îl pot nici justifica cu documente financiare solide sau care are la bază practici nu tocmai ortodoxe.
De asemenea, politica fiscală ar trebui să încurajeze investițiile în educație și în dezvoltarea micilor afaceri, nu doar în sprijinul celor deja bogați.
Așadar, pentru a reduce această prăpastie, ar fi nevoie de o schimbare fundamentală a modului în care este organizat sistemul economic, pentru ca oportunitățile să fie accesibile tuturor, iar cei care se află în vârful ierarhiei să fie mai responsabilizați în fața celor care se află la „baza piramidei”.
