România se confruntă cu o criză reală a locuirii, ignorată sistematic de guvernele care au preferat improvizația în locul unei strategii naționale. Prețurile locuințelor au explodat, chiriile au devenit împovărătoare, iar pentru milioane de români creditul ipotecar nu mai este o opțiune, ci o condamnare pe 30 de ani.
Statul a abandonat complet ideea de locuință accesibilă. Nu mai construiește, nu mai planifică, nu mai reglementează inteligent. A lăsat piața la discreția speculatorilor, a birocrației și a costurilor artificiale generate de autorizații greoaie, taxe, comisioane și dobânzi bancare uriașe. În aceste condiții, „piața liberă” nu mai produce locuințe pentru oameni, ci active financiare pentru câțiva.
România are nevoie urgentă de un plan național pentru locuințe ieftine: construcții standardizate, terenuri publice puse la dispoziție, costuri controlate, finanțare corectă și locuințe destinate familiilor tinere, muncitorilor, profesorilor, medicilor. Locuința nu este un lux, este o infrastructură socială de bază.
Fără un astfel de plan, vorbim despre depopulare, sărăcie urbană și o generație blocată între chirii imposibile și credite sufocante. Un stat care nu poate asigura un acoperiș decent cetățenilor săi nu este un stat modern, ci unul care a eșuat în una dintre cele mai elementare responsabilități ale sale.
