Culcându-se moartă și trezindu-se vie, Raluca Turcan i-a mulțumit baronului Samuel Brukenthal pentru moștenirea lăsată României. Nu intenționez să comentez urarea de “La mulți ani.” Au făcut-o alții, mult mai competenți în caterincă, înaintea mea, relatează Marius Ghilezan într-un editorial pentru România Liberă.
I-a mulțumit baronului și pentru că sub mandatul său de guvernator i-a tras pe rug pe Horia, Cloșca și Crișan, iar românii nu aveau voie să intre în cetate? Baronul, ascuns mișelește în spatele unui cont de facebook, i-a mulțumit pentru că face parte din #echipacastigătoare. A primit 21 de like-uri pentru asta. Sigur că internauții nu știau cât de feroce era.
Puțină istorie polemică nu strică. Baronul von Brukenthal a lăsat moștenire României palatul cu numele său, pinacoteca, toate cărțile, așa cum Iohannis va lăsa Absurdistanului cele cinci case.
Cum nu știți care e Absurdistanul? Păi, nici Samuel Brukenthal nu bănuia că după o sută doisprezece ani de la moartea sa, din cenușa Imperiul Austro-ungar se va forma și România.
Grație Ralucăi Turcan, ne reamintim personajul. Un tânăr zvelt, chipeș, fără peruci sau pudră pe față, băiat fugit din satul său Nocrich, situat la 33 de km de Hermanstadt (Sibiul nu exista nici măcar în visul unora), pentru a se căpătui, a învățat că are nevoie și de școală. Așa a ajuns student la Jena și la Halle. Întors în Ardeal, a primit un post de ajutor de funcționar. Avea doar 23 de ani și deja era inițiat într-o lojă renumită din inima Imperiului. Nu venise cu mâna goală.
Cumetria săsească: șapte sași în șapte saci
Ambițios și extem de tenace, pe lângă frunza-n piept, a pus rapid ochii pe cea mai bogată fată din burgul ardelenesc: fiica primarului Daniel Klokner. Baronul Baußnern se supărase foc. Voia să-i dea mâna fetei lui.
Samuel și-a întors pălăria. I-au strălucit cei 30.000 de galbeni, zestrea viitoarei soții. Banul, înaintea rangului de comite. Știa el de la tatăl lui că, dacă ai bani, vin și recunoașterile nobiliare.
Viitorul tată socru i-ar fi dat o casă în centrul Sibiului, pe lângă mâna Sophiei, descrisă de istorici, nu numai bogată, dar și extrem de înțeleaptă.
Viitorul îi era deschis, precum cartea de rugăciuni a mamei.
desen realizat de Ștefan Popa Popa’S
Cum a vrăjit-o pe Împărăteasă?
La 32 de ani, Atotputernicul i-a pus mâna în cap, a doua oară. A fost primit în audiență la marea împărăteasă Maria Tereza. Cu tupeu, a privit-o galant și i-a transmis un zâmbet ștrengăresc. Nasul lui acvilin, se spune printre istorici, a sedus-o pe împărăteasă. Așa a obținut ce a vrut: secretariatul comunității națiunii săsești din Ardeal.
Întors acasă, nu numai că a adus lumina de la Marele Orient Antic și acceptat, dar s-a pus la rânduit treburile.
Ușor, ușor, a urcat treaptă cu treaptă în viață. Era deja un om bogat. A putut să-i ceară Mariei Tereza să-l facă baron. La 41 de ani avea și titlul nobiliar. Dar nu s-a oprit aici. În secret, se mai întâlnea și cu alte femei de condiție. Pe toate a știut să le farmece cu privirile sale de bidiviu care știa ce voia. Înainte de toate a avut ceea ce azi se spune charismă și leadership. N-a bântuit lumea de țoape. Nici n-avea unde să o găsească. Pe români îi considera națiune de mâna a doua.
Izvoarele nu clipocesc nimic despre fata baronului Baußnern, care ar fi putut să fie soție și mai mult decât atât. Misterul încă mai învăluie viața unui personaj de poveste.
Pentru că de la împărăteasă știa că obține tot ce vrea, a plusat. A fost numit șef al Cancelariei Curții. La 52 de ani ajungea șef al Cancelariei Provinciei, în anul de grație 1777, când clăcașilor din Țările române taman ce li se măreau zilele de lucru pe moșia boierilor, baronul Brukenthal a fost numit Guvernator al Marelui Principat al Transilvaniei.
von Brukenthal, un Vlad Țepeș neștiut de masa ignoranților
În 1784, cu o cruzime demnă de filmele de groază, i-a tras pe roată pe Horia, Cloșca și Crișan, apoi a legat moții de glie, asta nu știe Raluca von Brukenthal,
Până la 66 de ani a condus administrația transilvană împotriva românilor.
După moartea protectorului său, Maria Tereza, soțul acesteia, împăratul Iosif al II-lea, i-a retras funcția. Știa el ce știa. Dar Samuel von Brukenthal adunase deja o avere considerabilă. Așa și-a permis și grație unei sănătăți de fier, dar și a unei soții loiale, să-și sporească recunoașterea socială.
A condus mai multe loji masonice. La ce-i mai folosea titlul de guvernator?
A avut timp să călătorească. Sophia, soția lui, l-a ajutat la achizițiile de tablouri. Era extrem de învățată și de pregătită în domeniul artei. Așa l-a cizelat și pe el, soțul, care de la o anumită vârstă nu mai era răscolit de fluturii din stomac.
Câți dintre români își mai aduc aminte de predecesorii lor bătuți la Stâlpul infamiei, numit stâlpul lui Rudolf? În Grosser Ring, românii care nu mergeau pe Calea Vacii, adică pe ulița cu glod (doar sașii aveau voie pe aleile pietruite), erau supuși supliciulului.
Istoria e cruntă. Nu lasă moșteniri. Așa cum crede învățata la Moscova. Doar complexele de inferioritate ale slugilor ajunse stăpâni mai clipocesc printre perlele porcilor.
Acum înțelegem care e blestemul acestei națiuni?
P.S. Președintele Klaus Iohannis a ținut să salute intrarea Roșiei Montane în patrimoniul Mondial UNESCO. Comentatorii au năvălit cu postări despre cum a îngropat aurul ardelenilor.
Ce nu știe lumea e că – în mare secret – fiul Sibiului ajuns președinte s-a înțeles cu spiritul lui Klokner și în a doua viață să fie el cel care dă Imperiului aurului care i-a aparținut odată. Înțelegem acum cum se leagă lucrurile?
